să învăţăm să ne ştergem ochelarii cu cer

3aaa.jpg

azi priveam printr-o fereastra inalta un avion ce se luase la intrecere cu un nor. Un fel de concurs intre lumea artificiala si lumea reala (!). Stiam dinainte. Invingator va fi intodeauna norul. Prin greutatea lui pufoasa, lentoarea cu care isi misca aburul sau graba cu care alearga uneori pe cer sa prinda alti nori (din urma?…care urma?). De ce va castiga? Pentru ca norul e liber, nesupus niciunei legi, el doar se lasa purtat de…vant. Nu incearca sa se impotriveasca naturii – doar face parte din ea! Nu il asteapta niciun aeroport, nu oboseste, nu se odihneste, nu are motor, nu are pilot si nicidecum un stapan. Are un Creator…

0 Răspunsuri to “să învăţăm să ne ştergem ochelarii cu cer”



  1. Niciun comentariu până acum.

Lasă un Răspuns




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)
Watch videos at Vodpod.

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed