“(…) orice relaţie se întemeiază pe nişte convenţii nescrise, pe care partenerii le stabilesc inconştient din primele săptămâni. Trăiesc amândoi ca într-un vis, dar, în acelaşi timp, fără să-şi dea seama, redactează în amănunţime, ca nişte jurişti intransigenţi, clauzele contractului lor. O, amanţi! fiţi prudenţi în aceste prime zile primejdioase. Dacă veţi duce celuilalt micul dejun la pat, va trebui să faceţi asta mereu, de nu vreţi să fiţi acuzaţi de indiferenţă şi trădare.” (Milan Kundera - Cartea râsului şi a uitării)
Să fie chiar aşa? Mi se pare stupid
probabil ca are dreptate.
contractul verbal nu e valabil in dreptul nostru :P . nu ai cum sa-l dovedesti :)
nu stiu cata dreptate se ascunde in randurile de mai sus, dar ar fi trist sa fie asa, cu toate ca explicatia respectiva imi pare destul de verosimila in unele ‘chestiuni’ pe care mi le-a scos din umbra memoriei aceasta carte.