În tramvaiul cu care merg (uneori) spre colţişorul meu cald (sau rece, dar al meu) se citeşte. Printre manele date la maxim pe telefoane mobile şi râsete de hienă emancipată, printre mirosuri pestilenţiale, care, dacă se întâmplă să lipsească, îţi întrebi instantaneu vecinul de bară ce număr poartă tramvaiul în fruntea-i metalică, printre înjurături prieteneşti spuse de alte hiene (şi mai emancipate), printre discuţii despre murături, despre “tăticule” şi “frate”, despre cum să-ţi pui soţul la colţ şi să-l faci să te asculte, despre medicamente şi nunţi… Se citeşte. roşu. şi negru. de Stendhal.
Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.
(Eugen Ionescu)
Un gând de ieri, de azi
O carte, odata scrisa,/
Nu produce imunitate la scris./
Te vei imbolnavi de microbul/
Cartii urmatoare./
Si tot asa.../
Ca o vesnica stare de gripa,/
Cu un milion de radacini/
De microbi/
(Marin Sorescu)
Ce zici tu şi ce zic eu
- niko on oaia fantastică e chiar fantastică
- mady on oaia fantastică e chiar fantastică
- perpetuumm on evoluţionism
- liviu on Open your eyes
- liviu on Alberto Giacometti – Eternal gaze
- Enity on pentru cineva
- Enity on despre goliciune
- adel on ce face un creion când îşi întâlneşte hârtia
- mihai on pentru cineva
- trestie on În seara când…
Cuiburi
- anunţuri (2)
- artă (2)
- ce mai fac (15)
- cele ce mai văd (13)
- de prin gurile lumii (3)
- dece-uri şi d-aia (19)
- depozitul (54)
- ghemul (1)
- imagini mişcătoare (15)
- impresii/fragmente literare (55)
- literaturaaiurea (10)
- lumini în necunosut (9)
- lupa mea zilnică (7)
- minulesciene (2)
- muzica de duminică (categorie programată) (12)
- norişori (14)
- rumegături (1)
- salcâmul lui Johannes (4)
- scurtele (1)
- soresciene (1)
- sunete (12)
- trei degete (3)
- un punct ca oricare altul (1)
- unghiile de ciocolată (67)
Blogarithm
Gândurile altora
Sait-uri de vizitat
Watch videos at Vodpod.
Arhive
Contact
trestie_trestie [at] yahoo [dot] com
Abonare RSS
nu se asculta in casti si trupa Rosu Si Negru?
ar fi fain… insa nu voi afla niciodata. castile sunt casti. iar rosul nu e negru. :)
stimate domn, imi permit totusi sa va spun ca aveti unele nostalgii care ma impresioneaza! nu credeam…
deci, pana la urma, acolo e coltisorul tau…
totul a plecat de la Stendhal… si s-a terminat inainte ca tramvaiul sa opreasca in statie. oricum, ai scris frumos.
In Rahova, acolo unde se infunda 32-ul se gaseste din plin rosu, cand se supara baietii, si foarte mult, mult prea mult, negru, in toate nuantele.
dedes, tocmai ca eu incercam sa iti arat si alt rosu si negru decat cel pe care il vezi tu…
si totusi, hai ca nu e dracul asa de negru si rosu cum pare :))