„Ştiţi cum este: ni se întâmplă, ni s-a întâmplat tuturor ca, într-o bună zi, într-o zi ca oricare alta, într-o clipă în care socotim că păşim în această lume în modul cel mai banal cu putinţă, având în cap ştiri de prin ziare, zgomote de maşini, cuvinte pline de întristare, iar în buzunare bilete de cinematograf folosite şi fire de tutun – ni s-a întâmplat, aşadar, să ne dăm seama că, de fapt, suntem demult în altă parte, că, de fapt, nu ne aflăm aici, în locul în care ne-au purtat propriii paşi.”
(Orhan Pamuk – Viaţa cea nouă)
vă ofer un dar: un cer ca o pisică ce se întinde molatec la soare. simţiţi căldura şi moliciunea zilei?
a trecut oricum mult prea mult timp de cand am simtit ultima oara ca sunt cu adevarat “aici”. good one, pamuk.
da, descoperii si eu cat ii de bun :)
multam de vizit’
“.. , asa sa stii” :). Stii tu ce si cum e, Trestie
:)
stiu. si mie. si stii si tu de ce.
placerea a fost de partea mea.
Frumos dar intr-o zi cu atata ploaie si vant :)