“În lume umblă un vânt rău, un vânt care subţie făptura. Ceaţa s-a oprit în geamuri şi în lumina ochilor. În pădure cântă vioara vremii acelaşi cântec nefiresc al zilei ce se stinge azi.
Unde e leacul? Unde e mântuirea?
Acum mă doare sufletul, mă doare cerul.
Copac cu braţele uscate, fluer printre degete şi invoc lumina nevăzută a paradisului pierdut.
Cineva a bătut la uşă. O fi om, o fi cântec sau poate o-ntrebare? Dacă e om, e cel care a părăsit ogorul şi caută veşnicia.”
(Ernest Bernea – Poiana Mărului, 1950)
A batut Sevilla. Cu 2-0. :((
Meh, elevul lui Martin Heidegger, pe care il tot citezi, incepe sa-mi devina din ce in ce mai antipatic. E mai pesimist decat corbul lui Poe si mai melancolic decat salcia lui Eminescu, pazita de doi maidanezi.
Pe curand :). Stii unde ma gasesti.
trestie, lipsa lucrurilor fine din viata mea s-a acutizat. te rog, nu-ti e greu sa mai pui si tu un mic jazz, un mic vers sau un mic giumbusluc aforistic, pentru marea noastra placere. rogu-te, da un semn de insemnare.
trestie, ce inseamna closed?
Tovarasa Yume (facem un sindicat anti-trestia-inchisa, sper), iti spun eu ce inseamna: cocoana Trestie n-are pic de remuscare pentru ca cei care o citeau cu drag nu mai au parte de asta bucurie. Fara mila, fara altruism, fara gand ca, peste vreo 8 decenii (cel putin), Sf Petru o va intreba, usor trist: “Trestioara draga, de ce i-ai lasat pe copiii aia fara bucuria de a te citi?..”.