Trestia nu e o plantă care supravieţuieşte iernii şi nici nu renaşte plină de vigoare primăvara de sub stratul gros de gheaţă şi zăpadă. Ea se află acum pusă la uscat între filele zdrenţuite ale unei cărţi mult prea citite. A fost pusă acolo cu grijă de treidegete care o iau uneori să mai scrie cu ea pentru a risipi întristarea unora dintre locuitorii lacului pe lângă care şi-a trăit scurta-i existentă, locuitori de care trestia a prins mare drag.
UPDATE: pentru că mesajul meu e aşa aiuresc şi probabil, de neînţeles, reformulez: trestia de aici îşi continuă viaţa virtuală în altă parte.
trestie, ma ingrijorasem. :)
si eu.
Eu nu. Aveam joarda subtila dupa usa :).
ma bucur ca te-ai intors. o sa te citesc zi de zi, ca si pana acum.
Am un deja-vu, ma duc sa mai citesc, poate ma dumiresc.
Oricum, salutam trestia ganditoare si mutatoare. :)