Dedicată lui S. pentru zile mai roz.
Dedicată lui S. pentru zile mai roz.
uneori visăm şi ne trezim plângând… numai de ne-am aminti ce-am visat!
Uneori nu ştiu sigur dacă oamenii din jurul meu se schimbă sau eu sunt cea care mă schimb şi văd totul altfel. Simt pielea ridată a pozei şi asta îmi spune că toţi ne schimbăm. De cele mai multe ori ne dispare lumina din priviri şi zâmbetul sincer. Un copil ştie ce înseamnă fericire. Un copil ştie să iubească. Fără să ştie că asta face. Doar simte. Trăieşte. Creştem. Şi căutăm definiţii. Ce prostie!
Vremea rea îmi pictează obrajii cu pistrui de melancolie, îmi înţeapă nările cu miros de nucă verde (d-abia aştept să-mi înnegresc deştele şi să-mi încerc răbdarea cu “mieji” galbeni!). Mă şifonează ca pe o fustă de mătase, sprâncenele devin norişori care aduc umbre sorilor mei albaştri. Vreme rea. Mă trezeşte. Vreau să dorm şi să visez. Pe mine mă scuzaţi. Mă duc să-mi fac o cafea şi să strâng doruri. Nu ai ce să faci altceva pe vremea asta.
Pentru cei cu poftă de ruşi, răbdare şi timp: trei dintre ele (1, 3 şi 4) sunt nişte filmuleţe reuşite al căror regizorul este Garri Bardin, iar al doilea este creat de Bondo Shoshitaishvili şi Gia Lapauri din Republica Georgia prin 1989.
pentru cei care nu stiu si ar trebui sa afle, pentru cei carora le place si nu au vazut pana acum.
pentru toti cei care…
Ce zici tu şi ce zic eu