fie ce-o fi

Ziua-mi intră în orbite

Ca prin stele găurite

Prin care se vede-o zi

Şi în ea un fel de-a fi.

.

Când al meu şi când al umbrei

Când al umbrei, când al sumbrei

De figuri ce însumi îs

Un arcuş dat cu sacâz.

.

Am în mană două site

Şi în ochi două cuţite

Mă descântă cu un ciob

Miezul nopţii, fir cu bob,

.

Cu năut, cu linte ,mei,

Moştenirea alor mei,

Junghiară şi doi miei

Şi beliră cinş’pe piei.

.

Asta e că nu-i deochi,

Cin’ mi-a dat cu lumea-n ochi?

Văd mori, leşuri, stele verzi,

Vezi că nu te vezi, vezi, vezi?

.

Leacul de la răsărit,

Aia e că n-ai murit.

Leacul de la miazăzi,

Aia e: fie ce-o fi.

(Marin Sorescu)