Arhivă pentru Aprilie 2007

clape de suflet


Anunțuri

Horatiu Malaele – memoria


„îndemn” la purtat cască, cotiere, genunchiere…


sa403066.jpg

Ce se întâmplă uneori?

Nimic mai simplu…ne loveşte destinul, cădem şi ne rupem o mână, un picior, o inimă…(fiecare ce are mai bun ca doar suntem în orice zi îmbrăcaţi ca de sărbătoare!). în cel mai fericit caz, ne alegem doar cu o zgârietură. Plângem cu faţa îngropată în palme, cu buzele pline de noroi…

Ne ridicăm, totuşi, şi mergem şchiopătând, până ne găsim doua beţe care să ne fie cârje. Ne tîrîm aşa un timp, ca niste şerpi ce şi-au pierdut veninul. Ceilalţi ne compătimesc şi ne privesc cu milă, de parcă am face parte din altă specie.

Ni se reface si „osul” rupt, dar ştim ca nu va mai fi ca înainte. Trebuie să evităm eforturile, să nu mai alergăm dupa autobuze, fluturi sau…vise. Vom uita să iubim şi vom refuza să mai credem.

Dar cel mai greu este când vine vremea rea (uite şi acum parcă stă sa plouă! au anunţat şi vânt puternic). Atunci simţim un junghi în locul unde am avut o rană…şi iar şchiopătăm. Ne aşezăm temători pe o bancă şi privim în urmă ca să amorţim de durere…

să fim copii


00550226.jpg 

Mi

Mi se-ntruna, mi se-ncotro

Mi te duce mi s-ar culce

Încotro căci eu nu potro

Să mă mai dezvăţ de dulce.

De dulcele, de ulcele,

Dedulcite-n dulcigaie,

Pe-un picior de rai, de raie,

De raiale de râiele.

Deraiare-n dedesupturi.

Şi mai am dacă mă scuturi.

(Marin Sorescu – „Viziunea vizuinii” – vol. „Ţoiuri”)

poheme semnate Gellu Naum


2513563.jpg 

Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprancene stufoase. Ca trecatorii, in fum. Lampile noastre erau pline de fructe. Ma culegeam din tine. Te odihneai pe banca tacerilor mele.

Azi dimineata mersul tau

Azi-dimineata mersul tau anunta al saptelea anotimp, nesfarsitul. Degetele tale dezlegau nodurile negre ale pamantului, linisteau spaima copilareasca a pietricelelor, asezau la fereastra barda care contempla. Cate o pasare venea sa-i dai grauntele fagaduite inainte de a-si incepe marea migratie inaugurala.

Eu incercam sa prind nedimensionalul, aceasta stare de incredere fara regn care este iubirea noastra.

„cuminţenie”


15609423-m.jpg 

îmi voi pune roţi, să nu mă mai târăsc.

îmi voi confecţiona şine, să nu mai greşesc drumul (ori să nu cumva să deraiez?!)

voi respecta toate semafoarele, să nu mă mai ciocnesc de alte vagoane, trenuri, tramvaie…sau aripi…

zi de noapte, voi arunca în foc cărbuni, să nu mă mai opresc.

doar că…te rog atât – nu schimba niciodată macazul!

vreau să trăiesc în cerc. în cercuri…

CAUTĂ! – imperativ în două sensuri


40153962-m.jpg

Caută lanţuri şi inventează cheia potrivită.

Caută mereu pentru a nu uita.

Caută sa taci atunci când ştii că nu există răspunsuri.

Caută să nu mai cauţi tot, dar să te cauţi mereu.

Caută prin amintiri şi nu alege nimic. ele trebuie doar (re)găsite.

Caută persoane şi bucură-te când încă mai sunt.

Caută să găseşti la/în tine şi nu mai căuta la alţii.

Caută minciuna, nu adevărul.

Caută nu e totuna cu cercetează.

Caută aripi şi iubeşte-le. Caută să nu le zbori şi nici să te zboare…

Caută greieri. nu vei ajunge surd niciodată.

Cauta anotimpurile pentru a nu-ţi uita anii.

Caută natura ca să ştii drumul înapoi când va fi momentul…

Caută soarele ca să cunoşti lumina. nu vei orbi.

Caută culorile. vei ştii mereu să recunoşti negrul şi să iubeşti albul.

Caută nisipul. vei afla ce înseamnă viaţa pierdută (printre degete).

Caută uşi şi ferestre. îţi vei construi o casă din pereţii drumului.

Caută drumul şi nu-ţi lua cu tine busola. vei putea descoperi alte cărări…

Caută bijuterii şi transforma-le în aur şi argint. locul naturii este în natură.

Caută buruienile şi dă-le de mâncare buruieni.

Caută acrul în miere şi mierea în lămâie.

Caută sarea în mare. nu vei reuşi, dar vei învăţa să iubeşti marea (sărată).

Caută în întuneric întunericul. apoi luminează-l cu o stea.

Caută în soare lumina. te vei înţepa de raze şi vei afla durerea cunoaşterii.

Caută litere. nu se ştie niciodată – poate vei afla Cuvântul.


Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed