Ciupercile


„In padure, printre frunzele uscate de sub pomi – o puzderie de ciuperci inalte, cu palarie ampla, plina de pete dispuse concentric. La atingere, dezvaluie o carnatie elastica, spongioasa, din speta cauciucului : un ametesc straniu de suplete si geometrie. E sigur ca sunt otravitoare. Spre deosebire de cele comestibile, se vad de departe, drepte, atragatoare, aproape impozante. Cate trepte posibile ale comentariului pot deriva din aburul toxinei lor?

Iata, mai intai, comentariul de prima instanta, alegoric si moralizator : ciupercile otravite se vad mai usor, sunt mai spectaculoase decat cele utile. Tot astfel, viciul e mai atragator decat virtutea. Prezenta viciului e orgolioasa, a virtutii – smerita. Raul e agresiv, la vedere, la indemana: sare in ochi. Binele e ascuns, discret, iti lasa liberatea de a alege. Un mic pas mai departe: raul e la suprafata, e suprafata; binele e de adancime, de substrat: temeiul care nu se vede, fata de accidentele care se vad. Mai departe: exista un dozaj cosmologic al calitatilor: comestibilul e adumbrit prin umilitatea aspectului, veninosul e compensat prin frumusete. O existenta individuala nu poate cumula toate virtutile. Nimic din ceea ce este creat nu poate fi perfect in mod omogen. Desavarsirea formei e minata e pecabilitatea subsantei. Invers, impecabilitatea substantei adumbrita de precaritatea formei.

Mai departe: si ciupercile comestibile, si cele otravitoare sunt ciuperci; apartin aceleiasi specii. Cu alte cuvinte, intre ele nu e diferenta de natura. Cresc in intuneric si umezeala (sunt lunare ar zice Rudolf Steiner), apar dupa ploaie si se inscriu, toate, in aceeasi schema morfologica. Congeneritatea binelui si raului. Exista un fond adanc, in teritoriu caruia ele comunica: sunt derivatii ale aceleiasi energii. Hegel ar vorbi despre omogenitatea rationala a lumii. Cei vechi, despre coincidenta oppositorum. Poezia si o anumita metafizica ar exalta continuitatea dintre moarte si frumusete.

Aspectul ciupercii otravitoare e complicat, sofisticat, imprevizibil. Al celei comestibile e mai curand banal. O anumita buna dispozitie au amandoua: mefistofelica, subtire, in cazul primei, bonoma, rurala, in cazul celei de a doua. Raul e pestrit, labirintic, laborios. Opusul lui e simplitatea. Binele e lin, e gloria firescului insusi. Teoriile sunt laborioase, realitatile sunt simple…(exista totusi si simplitati veninoase).

Otravitoare sau nu, ciupercile au, dincolo de primul lor chip (mai curand jovial), o componenta nelinistitoare: e fibra lor puhava, albicioasa, de inecat. Dupa Cernobil, se zvonea ca – din tot ce creste – ciupercile asimileaza si retin cel mai bine substantele radioactive; sunt un mediu bun pentru delirul materiei, un bun receptacol al infectiei. In acest caz, ciuperca neotravitoare e, dintr-o data, mai perfida decat cea otravitoare: caci o culegi si o mananci linistit, cu tot depozitul ei de toxine. Intre ciuperci si moarte se stabileste, asadar, un raport mereu confirmat. Pana si de morfologia exploziei atomice: ciuperca de la Hiroshima…”

(Andrei Plesu)
Anunțuri

0 Responses to “Ciupercile”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: