Fericirea…


Daca sunt oameni fericiti pe acest pamant, pentru ce nu urla, pentru ce nu apar pe strada sa-si strige bucuria in tipete nebune si neincetate? De ce atata discretie si atata rezerva?

Daca exista fericire in lume, ea trebuie comunicata. Sau oamenii cu adevarat fericiti n-au constiinta fericirii lor?

De ce numai durerea are lacrimi si tipete, iar placerea numai fioruri? Cand in placere omul ar avea atata constiinta cata are in durere, atunci n-ar putea rascumpara placerile, durerile – si distributia in lume n-ar fi incomparabil mai echitabila?

Este o prejudecata rusinoasa in afirmatia ca placerile sunt egoiste, ca ele separa pe om de viata, precum tot atat de rusinoasa este aceea dupa care durerile creeaza afinitati cu lumea. Superficialitatea ce exista la sursa unor atari prejudecati este revoltatoare…Pentru ca a vorbi de drumul suferintei ca drum al iubirii este a nu cunoste nimic din esenta satanica a suferintei. Pe treptele suferintei nu urci, ci cobori. Suferinta este o cale de separare, de disociere, este o forta centrifugala ce te detaseaza de samburele vietii, de centrul de atractie al lumii, de unde totul tinde sa se unifice in iubire si intimitate. (Emil Cioran)

Toate astea imi amintesc de „Tipatul” lui Munch.

Da…sunt fericita…

Anunțuri

0 Responses to “Fericirea…”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: