Paiul


Un pai si-a petrecut toata tineretea

Intr-o saltea

Si credea despre lume

Ca n-are decat o singura dimensiune :

Greutatea

Il apasa zilnic

Cu o forta egala cu disperarea,

De unde sa stiti cum vine asta

Voi care nu v-ati petrecut toata tineretea

Intr-o saltea.

Acum umbla bezmetic,

Noptile sunt la fel de usoare

Ca si zilele,

Nu se asaza pe el nici macar praful

Sa se odihneasca doua ore dupa-masa.

Parca nici n-ar mai fi pai,

Ci de-a dreptul fulg,

Un fulg dintr-o aripa de inger

Cu care-a fost vecin in saltea –

Asa se simte de usor.

Intuieste el uneori

Ca si vazduhul, la urma urmei, e tot o saltea

Mai albastra,

Pe care sforaie stapanul.

(Marin Sorescu)
Anunțuri

0 Responses to “Paiul”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: