să gândim “la rece” – un ‘articol’ mai digerabil pentru (primă)veri călduroase


asa cum imi spun toti din jur, un mare hobby (hobbit?! tot aia…) este sa fiu rationala, sa „iau” lucrurile sistematic, sa organizez si sa aranjez totul in functie de anumite criterii inventate de mine (pana si in rafturile cu ganduri mai fac uneori ordine…fie! recunosc, mai sterg si praful – chiar nici nu stiu pe unde intra atata praf in atmosfera mea!! probabil pe ferestre si usi). cica imi place sa calculez totul cu minutiozitate (urasc matematica!), sa…sa….si asa mai aproape.

voi incerca, in cele ce urmeaza, sa explic inexplicabilul cu un instrument vaporos – gandurile mele. (oare se poate?)

– asta a fost introducerea –

(retineti va rog cat de ordonat lucrez si cu scrisul)

si acum sa intram in „paine”, cum se zice. adica sa va spun de ce v-am chemat aici (printre altele).

cum subiectul (mai precis cuvantul) de la care a inceput totul nu a fost ideea mea, iar eu doar i-am modelat un puiut de idee care sa topaie vesel pe langa ideea-mama, va spun (sa va fie clar!) ca nu imi asum intru totul responsabilitatea pentru „batutul campilor”.

si va atentionez in privinta „calitatii” mele „rar intalnite” – cautarea permanenta de sensuri, explicatii si pentruca-uri in orice intamplare, gand, floare, gargarita galbena, gargarita rosie…(nu ma intrebati ce am gasit. ceea ce v-as arata eu, nu ati intelege si nici nu ati putea vedea. fiecare are alfabetul lui de raspunsuri).

da. s-a intamplat sa nu-l gasesc mereu. atunci m-am trezit ca respiram fericita un abur cald (pana atunci gandisem la rece). era caldura gandului ca exista mistere, iar noi mai avem inca bunul-simt si ne strecuram tiptil, sa nu le deranjam – ele isi vad in continuare de treaba (buna treaba sau good job! cum zice americanu’).

azi cineva a luat o lanterna (soarele ma orbise deja si s-a gandit ca poate mai am nevoie de putina lumina) ca sa imi verifice pupila – nu cumva sa se gaseasca acolo vreun strudel cu mar, troleibuzz, dictionaire de francais, drept penal sau „de: curatat cartofi si de hranit pisica cand ajung acasa”. bineinteles…s-a gasit (peste tot se gaseste cate ceva), dar s-a risipit (fotosensibilitate). apoi mi-a soptit gandul lui…

se spune ca in lumea normala, cuvintele se aud, nu se vad, sentimentele se simt, nu se gusta, iubirea se vede, nu se atinge…baliverne. eu am simtit gandul-rostit ce a urmat. l-am simtit pe buze si printre gene…

sa vorbim, deci, despre emotii

aud de prea multe ori „nimic nu se pierde, totul se transforma”. oare gandim cu adevarat cand o spunem? credem in legea asta si ne dam seama de profunzimea ideii cuprinsa in ea?

omul – singura fiinta care este capabila sa traiasca o infinitate de emotii, intotdeauna altele, diferite (chiar s-a gasit, credem noi, pentru fiecare emotie, cate o denumire – teama, uimire, ura, tristete, iubire, bucurie…)

daca avem credinta ca sufletul nu dispare dupa moarte si ca exista un loc in care se va regasi cu alte suflete, atunci suntem liberi sa credem ca si aceste emotii nu pot fi risipite, din moment ce sunt cat se poate de reale, le pastram adanc in noi – dar putem sa cotrobaim (imi place mie cuvantul asta!) si sa le gasim usor pentru a le retrai si a le simti din nou, atunci cand avem nevoie de ceva (de regula, dulce)…

ele se strang toate, sa-si tina de cald sau de frig, intr-un depozit de emotii.

Si ca sa continuu cu deductiile, inductiile, silogismele…bla, bla…trebuie sa raspund si la intrebarea: De ce? de ce sa existe acest depozit? nu e el inutil, daca nu chiar pagubos?. Adica sa ne gandim totusi la cheltuielile de iluminat emotiile negre (sa nu se amestece cu cele albe), cheltuieli de incalzire a „friguroaselor”, cheltuieli cu aerul conditionat (sa nu lasam emotiile sa se/ne sufoce!), salariul psihologului pentru teama, trac, anxietate, si din ce in ce mai aproape…bineinteles, sa nu uitam gramada de roni dati pe dulciuri (pentru acrituri), lamai (pentru greata)…

serios acum (?!), raspunsul este urmatorul: exista si el ca orice depozit. ca trebuie sa fie. ca e bun la casa pamantului. o evidenta e necesara oriunde. o arhiva, de asemenea. ce sa mai incolo si incoace (sau dincolo si dincoace? – alegeti voi), depozitul asta e fantastic pentru ca reuneste toate calitatile!

dar cel mai important, el este si un fel de rezerva. pentru ca cei care isi pierd rotita sau piulita de la masina de produs emotii, ei bine, acestia vor avea unde sa se duca si sa ceara: Dati-mi si mie, va rog, 100 g de emotii la prima intalnire, 200 g de emotii din prima zi de scoala, 4 bucatele de emotii cu gust de cozonac de Craciun. daca tot sunteti la „C”, as dori si niste emotii din noaptea de Ajun. Da, da, exact atunci cand il astepti pe Mosu’. Puneti cat va lasa inima, dar sa nu fie nici prea scump. si…ah, vad ca nu prea mai aveti. Lasati asa si puneti cat a mai ramas din emotiile de la inceputul vacantei de vara. Da, stiu, am citit ca se vand bine si nu prea se mai gasesc … pentru cei care inca mai cred ca pot fi rationali tot timpul…

pentru cei ce cauta sentimente, emotii, amintiri, sunete pierdute…

pentru cei ce le-au gasit, dar vor sa le citeasca…

Anunțuri

0 Responses to “să gândim “la rece” – un ‘articol’ mai digerabil pentru (primă)veri călduroase”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: