se adunase in jurul soarelui o ceata-nor tare plangacioasa (nu am aflat cine o suparase), iar soarele incerca sa o inveseleasca jucandu-se cu toate culorile lui pe cerul de panza. priveam si aproape ca saream intr-un zambet…
cum m-am putut bucura vazand tristetea unui nor?!
si cerul plange, chiar daca e senin, dar nu cu ochii, ci cu norii lui cetosi, ascunzandu-si supararea cu un curcubeu…
aleea cu gânduri (fostă şosea) 
0 Răspunsuri to “curcubeul soarelui”