impresii de tren cu aromă de plecări şi sosiri…


006.jpg

ajung in gara cu intarziere (ca de obicei!). de ce? ma intreaba toti. nu stiu sigur, dar poate ca imi place sa alerg dupa trenuri…sau poate ca nu imi place sa-mi astept plecarea?

ma urc repede in tren, nu am un rucsac greu, e chiar un ghiozdanel (o carte, doua sandwich-uri si o sticla cu apa nu ocupa niciodata mult spatiu).

trenul e plin. merg cu personalul ca sa mai pot „castiga” niste timp. ma asez in primul loc liber pe care il vad. e groaznic atunci cand nu pot sa stau la fereastra – sunt obligata sa ma uit la ‘camarazii’ de compartiment si ma simt stanjenita.

imi deschid repede cartea si ma calmez putin. oare sunt singura care o sa fiu singura acolo?

lumina de dimineata ma linisteste si o iubesc la fel cum iubesc noaptea, iar relaxarea care ma cuprinde ma ajuta sa ridic ochii dintre randurile presarate cu margelele de sticla ale lui Hesse. in stanga mea un tanar de vreo 16 ani priveste pe fereastra si asculta la un mp3 niste muzica data la maxim. privesc si eu pe fereastra (mai de departe decat el), dar in zgomotul inconfundabil de tren vechi, eu aud linistea unei diminetii de primavara si vad cum soarele se balaceste dezbracat si nepasator pe campia neinverzita inca…ma intreb, oare vedem acelasi lucru? eu cu zgomotul de tren, el cu muzica lui…

in fata mea o doamna singura, in echipament de munte, tine un ziar in mana si priveste pe fereastra. are vreo 55 de ani, dar nu vad varsta in privirea ei. o tradeaza numai ridurile…incerc sa ghicesc ce ziar este. nu. nu e un ziar…este revista. parca imi ghiceste gandurile si se apuca sa citeasca. Romania literara…cum de nu mi-am dat seama?

langa ea, un domn imbracat elegant, grizonat (nu, chiar nu am de gand sa folosesc forma corecta!), destul de tanar, cu niste ochelari ce-i dadeau un aer de intelectual, tine in mana o foaie de hartie pe care o tot impatureste si o desface, cuprins de o neliniste ciudata. citeste randurile deja scrise, sopteste cuvinte de nedeslusit, priveste pe fereastra, citeste din nou si mediteaza cu ochii atintiti in golul podelei mizerabile. totusi, calculeaza ceva. sigur. dupa ce primeste „rezultatul” il scrie repede intr-un rand de poezie…

sunt multumita. am destul aer in acest compartiment, iar lumina ce intra prin fereastra ma lasa sa citesc in voie…

Anunțuri

0 Responses to “impresii de tren cu aromă de plecări şi sosiri…”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: