…în tristeţe totul devine suflet


Cateodata…orice clipa imi pare o repetitie la Judecata de Apoi si orice loc in lume, o margine a lumii…

Cateodata…imi storc sufletul dupa o lunga ploaie…si din el scutur numai nisip fierbinte…

Cateodata…toate apele au culoarea înecului…

Cateodata…în nopti infinite timpul se urca în oase si nefericirea muzeaza în vine…

…gandurile o sterg din lume, iar simturile o iau razna spre cer…

Ce nu atinge boala e vulgar si ce nu adie moartea e lipsit de taina…

Exista un fel de cântec in fiece boala.

Cântec surd în strafunduri: se roaga boala in oase…

Si… cateodata parca îti vine sa strigi întrebarea asta nenorocita : Cum sa nu suferi de a fi om, privind muritorii gâfâindu-si destinul??…de ce?…

de ce…

(Cioran)

Anunțuri

0 Responses to “…în tristeţe totul devine suflet”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: