de prin gurile lumii


 *

un parc celebru din Capitală. miros de seară primavăratecă, mierle rătăcite, alintându-se dulce în cântecul lor. o lună muşcată timid. şoapte dragi şi o discuţie despre Marin Sorescu şi Tudor Gheorghe… toate întrerupte de un glas de adolescent în forma(re) de manele care spune cu mândrie unui cuplu alături de care se plimba: „frate, parcu’ asta-i viaţa mea, să moar’ mama!”

*

călătorie cu zilnicul meu troleu… (sau cum să te simţi străin în troleul tău de zi cu zi)

aglomeraţie. senzaţie că nu ştiu limba care se vorbeşte şi că dacă m-aş pierde în oraşul ăsta mare (cât o noapte de post!) nu aş putea să ma regăsesc pentru că nimeni nu m-ar înţelege.

nu-i nimic. rezist. da. a revenit totul la normal (!?) când 3/4 din călători au coborât. era o ţigănească care a provocat oareşce leziuni timpanului meu.

ideea e că nu a fost un vis…

*

aceeaşi zi, acelaşi troleu, schimbăm doar direcţia, ora şi destinaţia.

ora 20. destul de liber. mă aşez liniştită cu o carte în mână. locurile din spate. da. alea cocoţate. nu e confortabil, e şi mai la altitudine, dar ce nu face omu’ ca să stea jos (de obicei nu mă sacrific, dar de când am citit de-a-npicioarelea şi au râs nişte domnişori respectabili mi-am promis că nu voi mai practica acest sport decât în condiţii de siguranţă şi normalitate – adicătela pe scaun).

mirosuri pestilenţiale de parcă aş fi intrat într-o distilerie. la următoarea staţie mă aleg cu nişte vecini de scaune foarte paşnici, de altfel. fiecare cu sacoşe care mai de care mai interesante. un fel de sacoşe surpriză din care mai scoteau din când în când (parcă era un fel de concurenţă) o sticlă de bere, respectiv de vin (d-ăla, cum se zice, vărsat. pus într-o sticlă de cola).

căldură mare, monşer!, îmi zic. lumea e deshidratată după aşa o iarnă secetoasă. Şi îmi continui lectura, puţin deranjată de privirile berosului, curios să vadă ce scrie în cărţulia mea. ce-i aşa interesant? sincer, nu deranjată de priviri, cât de mirosul de berică proaspăt îngurgitată ce-l răspândea în aer respiraţia lui… măcar fanul vinului îşi vede de vinul lui.

mda, lucru cert. aştia de le au cu berea şi micii sunt oameni mai de acţiune, nu au stare. oameni mai nelalocul lor… pe scaun.

Anunțuri

1 Response to “de prin gurile lumii”


  1. 1 nexcauzal Mai 8, 2007 la 7:40 pm

    De aceste persoane nu vom scăpa niciodată, te asigur. Trăim într-o relaţie de simbioză cu ei … aş zice. Pe cât de neplăcută e lumea asta care o avem zi de zi în jurul nostru pe atât de singuri şi … incompleţi ne-am simţi totuşi fără ei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: