gânduri de demult şi de aiurea. gânduri spre nicăieri


     tabla mea arată jalnic. nu e nouă şi nu are nici burete (aşa am cumpărat-o. fără!).

     iar tu…tu! de ce ai scris pe ea cu un cui? şi de fapt, ce-ai avut de scris?!

aveam cretă, să ştii. atăt de multă, căt să ajungă să ne desenăm şi copilăria despre care nu am vorbit niciodată.

     degeaba îţi spun. oricum tot ai fi preferat să-ţi foloseşti cuiul cu care înţepi din când în când baloane de vise.

     oare nu înţelegi? măcar nu ar fi durut atât, chiar dacă urmele trecutului nostru ar fi rămas desenate acolo pentru totdeauna…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

     am şi eu un „of” probabil mi se trage de la prea mult oftat. îmi doresc să revină moda corsetelor.

     eehh, chiar să devină obligatoriu pentru fiecare femeie să poarte corset! să se dea şi lege, de ce nu?!

     aşa, aş avea şi eu pe cine să dau vina pentru starea asta de sufocare…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

de ce nu mai există ecou?

     spărtura din cerul meu e de vină. sunetul vorbelor tale, privirea ta, atingerile tale…toate trec dincolo. prin mine. şi nu reusesc să prind nimic din zbor…

de ce nu mai există ecou?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

      ni se întamplă uneori să visăm mult. dar mult de tot. obositoare vise…

eu, cel puţin, mă întreb dacă nu cumva e o ploaie de vise…

     apoi, brusc, se opreşte filmul cu vise. punem ciudata întâmplare pe seama oboselii, a aerului prea poluat, a ploii sau, de ce nu, a banilor! visele nu sunt niciodată ieftine…

      şi totuşi….poate am dormit mult prea mult. da. asta trebuie sa fie cauza…

Anunțuri

3 Responses to “gânduri de demult şi de aiurea. gânduri spre nicăieri”


  1. 1 Ambra Mai 9, 2007 la 2:58 pm

    Imi doream la un moment dat ca cineva sa dea o lege prin care cei care te fac sa suferi sa fie pedepsiti. Tarziu am inteles ca aveam nevoie de suferinta ca sa pot aprecia ce imi oferea viata.

  2. 2 nexcauzal Mai 9, 2007 la 7:44 pm

    Destul de adevarat ce spui … un om ce este mereu fericit nu cred ca poate sa-si dea seama ce l-ar face „cu adevarat” fericit. Si tot sa zic … prin suferinta poti sa te descoperi mai bine pe tine insuti.

  3. 3 norisor Iunie 9, 2007 la 4:09 pm

    of, Doamne, de ce a trebuit sa ai atata dreptate? acum am impresia ca nu va mai putea nimeni scrie din cauza urmelor lasate de cui..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: