măştile mele


          

             Trebuie să ştiţi că m-am gândit mult până să mă decid să scriu şi despre măşti. Mi se pare un subiect mult prea discutat şi în jurul căruia toţi au filozofat până i-au ajuns la os.

            Din pricina asta cred ca noţiunea de ‘mască’ de astăzi s-a depărtat mult de sensul ei iniţial. Iubesc măştile şi sunt pur şi simplu fascinată de modul în care oamenii înteleg să materializeze umbrele şi luminile feţei pe o bucată de lemn. De aceea nu voi accepta alt sens decât sensul propriu. (oare chiar orice trebuie să se metaforizeze sau figurizeze??)

             Acum, de exemplu, e trendy să spui ”asta e, de fapt, o mască a lui”. sau: ”nu vezi fată, că poartă o mască tot timpul?!”.

             Tare ciudat! Eu nu văd măşti decât pe un perete din holul casei mele şi, în rest, la muzeu (sunt câteva la Antipa). M-am uitat până şi în oglinda mea obiectivă (e de birou şi toate lucrurile de acolo trebuie să fie serioase şi să aibă un obiectiv precis) şi am văzut doar faţa mea obişnuită. Poate mai palidă, poate mai obosită de tot şi toate, mai încercănată, dar să fim serioşi! nu am văzut nici o mască (adevărul e că nu suport nici crema de faţă!).

             Ah, şi ca să nu uit! nici nu cred în expresia ”o mie de feţe”.

             Oamenii vor întotdeauna să asocieze lucrurile ce nu se văd cu ceva din lumea materială. Greşeală dureros de matură. De fapt, ce schimbăm noi nu sunt măşti, nici feţe sau alte asemenea lor. Ci sunt chiar cuvintele. Le luăm frumos de pe umeraşul unde stau şi aşteaptă, unele cuminţi şi timide, altele mişcătoare şi nerăbdătoare, altele ţipătoare…şi le îmbrăcăm (doar nu o fi să umblăm dezbrăcaţi?!). Nu ni le punem nici pe faţă şi nici nu le oferim pe vreo tavă. Dacă ne e cald şi ne dezbracăm, le aruncăm pe unde apucăm şi să le ia cine o avea nevoie de ele…

            Acum că aţi aflat (sunteţi în cunoştinţă de cuvânt), să aveţi grijă ca nu cumva vreun cuvânt aruncat de la fereastră (cuvânt sinucigaş?!) să vă lovească drept în moalele sufletului

masti.jpg      

P.S.    Ştii doar că sunt friguroasă şi am picioarele reci şi vara. Acum înţelegi de ce te rog atât de des să mă înveleşti cu ale tale cuvinte…

Anunțuri

4 Responses to “măştile mele”


  1. 1 Anisia Mai 13, 2007 la 10:34 am

    cand am citit titlul, m-am asteptat ca textul sa fie despre tine, cu starile tale de spirit, diferind una de alta – masti. poate din pricina lui „mele”? mai mult ca probabil. pentru ca ma gandesc ca un titlu ca „mastile”, simplu… m-ar fi dus cu gandul la masti in general.
    asa, trecuram de titlu… doamne cat mai vorbesc in dimineata asta!
    textul: aici ii pacea. o simti din primele randuri. rasufli usurat de indata ce afli ca nu, nu despre acel fel de masti va fi vorbind. nu, nu si ea. si te bucuri ca vei fi afland ceva nou despre masti.
    frumos.
    pescuit-am cateva puncte pe niste I-uri si plec cu ele in traista. mai bogata, deci :)

  2. 2 oceanograful Mai 14, 2007 la 11:32 am

    Scurta bibliografie :

    Unul, nici unul si o suta de mii – Luigi Pirandello
    Confesiunile unei masti- Yukio Mishima

  3. 3 trestie Mai 14, 2007 la 2:03 pm

    Anisia: multumesc pentru gandurile frumoase :)
    pt Oceanograf: Luigi Pirandello imi era cunoscut mai mult prin piesele de teatru, iar de Yukio Mishima (din pacate…) chiar nu stiam. Le-am trecut pe ‘lista’ si iti multumesc pentru recomandari. De abia astept sa termin cu examenele si sa am o vara fierbinte, impreuna cu ‘provizia’ de carti care ma asteapta (nerabdatoare, ca si mine). intinsa pe iarba undeva la umbra, intr-o padure departe de orasul asta uscat (cum imi place mie sa zic – aici ma simt inconjurata de o multime vida).
    si langa mine sa sada cuminte un castron plin cu cirese racoroase.
    sper ca nu am facut pofta nimanui :P

  4. 4 oana Mai 15, 2007 la 5:50 pm

    ba daaaa…mie mi-ai facut pofta. de iarba, de cer, de padure (daca ai sti cat de dor imi e!!!) si de cirese, recunosc. dar mai ales de carti…mmmm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: