Pornind de la acru, ajungând la dulce


       În ultimul timp tot mai mulţi oameni îşi întorc nasurile spre mine şi mă întreabă de ce miros a lămâie. Bine că mi-aţi spus! Vă mulţumesc din inimă (acră)! Uitasem că port lămâie în fiecare buzunar al sufletului. Nu, nu fac asta pentru a readuce nostalgia prăjiturilor făcute de mama în casă (se rade coaja unei lămâi pentru aromă…). Este un fel de nevoie viscerală, o dorinţă vegetală de a scăpa de dulceaţa prefăcută care mă înconjoară. Privesc oamenii cum îmi vorbesc şi nu-mi pot desprinde privirea de pe buzele lor mânjite cu zahăr de calitate inferioară. Iar vorbele sunt ciocolată amăruie ce li se prelinge printre dinţi.

       De ce în suflet? Nici eu nu înţeleg. Probabil că în urmă cu vreo 2 ani când am ars diploma de licenţă în ‘Raţionalitate că-i mai bună decât toate’ am început să aud vorbele cu sufletul, să privesc cu sufletul, să miros până şi florile tot cu sufletul. Ce risipă de imaterialitate!

     Spuneam cu ceva vreme în urmă că fiecare om este o casă. Concluzie: suntem nişte case umblătoare. Dar am început să vad tot mai des case din zahăr, ca în povestea lui Hansel şi Gretel, case care ne ispitesc, case goale pe dinăuntru. Şi vrăjitoarea din poveste…

     Ah, şi să nu uit. Invenţia din poveste cu firimiturile de pâine presărate pe cărare ca să nu rătăcească drumul spre ‘acasă’ mi se pare tipică omului matur, a adultului (logic, povestea e scrisă de nişte fraţi). Un copil nu ar fi gândit aşa. Şi apoi, sunt sigură că dacă ar fi aruncat pâine era întocmai pentru a hrăni nişte biete făpturi căntătoare ale pădurii care le aduceau zâmbetul cu trilurilurilelele lor… 

     Eu, de exemplu, nu folosesc nici măcar pietricele ca să nu pierd drumul, pentru că nu vreau să mă întorc. Imi caut casa, iar când o voi gasi nu voi mai pleca niciodată…

Anunțuri

0 Responses to “Pornind de la acru, ajungând la dulce”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: