permanenta mea stare soresciană


Ghimpe pe ariciul unui scai, ţip de sete dupa sfânta lână.

Veveriţele, sărind de pe o picătură pe alta, urcă prin ploaie până la coroana norului întunecos. Aşa aş vrea, pe gândurile mele, să urc până sus de tot, unde e posibilă liniştea, pentru că viaţa şi moartea s-ar întâmpla mai jos de mine, ca ploaia sub nor.

Mi-a intrat un liliac în piept. Sunt o clopotniţă bătrână… Noaptea, când scutur liliecii din mine, ca din rai, pomul oprit, direct cu draci pe ramuri. Lasă-i în lume, zic, să se bucure de întuneric, aşa cum noi ne bucurăm de lumină, să fie un echilibru perfect, altfel întunericul ar slăbi treptat, dacă n-ar fi încurajat. Lasă-i în lume, zic, să prindă de pe ziduri gâzele, stând de santinelă la oameni. Alt rău ce-ar mai putea face? Să ia legătura cu pomii, când se feresc unii de alţii…

Am intrat în rezonanţă cu întunericul şi tremur pe întuneric. Sunt făcut din goluri care intră în rezonanţă cu lumea dând nişte ecouri grozave, de câte ori pământul trosneşte, fără nici un motiv serios. Sau o serie de păcate, uitate, iertate, capitale, care intră în rezonanţă de câte ori răsare luna. Tic-tacul lucrurilor mă sperie îngrozitor, degeaba le mut tot mai încolo, tresar, parcă mă trezesc mereu din mine. Am auzit că mâine inima îmi va bate mai tare. de-aia acum stau treaz şi mă fac că vorbesc sau tac, mă fac că aştept pe cineva şi că nu mă sperie deloc zgomotul.

 (Fragmente din ”Paracliserul”)

Anunțuri

0 Responses to “permanenta mea stare soresciană”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: