Cuierul


        Păşesc cu sfială în casa mare şi frumos aranjată ca o cucoană gătită în zi de sărbătoare. Mă opresc în hol să-mi las umbrela şi privirea îmi rămâne pierdută printre formele ciudăţeniei de cuier. Avea drept agăţători niste cârcei de viţă de vie. Gazda mă îndeamnă blând: „Vă rog, aici vă lăsaţi sufletul.”
        Nu. Sufletul meu nu-i de pus în cui… fie el şi un cui din cârcei acri de viţă nobilă…

Anunțuri

1 Response to “Cuierul”


  1. 1 norisor Iunie 10, 2007 la 11:51 pm

    gazda asta nu mi se pare prea „blanda” daca te invita sa iti lasi sufletul la usa, in cuier. si, in plus, daca oaspetii ei se pot dezbraca asa usor de el, ca de o haina plouata(desi mie imi plac hainele plouate), atunci tu de ce te-ai dus in vizita la ea? eu te-as invita tocmai pt ca nu iti plac cuierele de agatat…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: