Stoarcerea (sau Întoarcerea)


        S-a decis ca în ultimele zile ce-i mai rămăseseră să-şi stoarcă sufletul ca pe o rufă. Vroia să devină mai uşor ca să se poată ridica spre nori când i-o veni momentul.
        În prima zi i-a fost cel mai greu. A trebuit să stoarcă pietre de suflet. Şi a descoperit că sunt mai grele decât pietrele de moară, cu toate că nu ridicase vreodată aşa ceva.
        Apoi veni şi rândul aşchiilor de vorbe aruncate de oamenii-lemne, al noroiului adunat de-a lungul războiului purtat cu el însuşi, al nisipului din care a încercat de nenumărate ori să construiască nu un castel, ci o casuţă pentru ei doi. Nu uită să scuture nici praful ce-l înghiţea de fiecare dată, ca pe-o amintire, privind în urma celor care-l părăseau…
        În ultima zi sufletul îi devenise un fulg de nea şi luându-l în palmă, se topi. Puţina căldură ce o mai dădea acel trup împrumutat de la Dumnezeu transformă picătura în abur cald. Şi se ridică uşor deasupra unei dimineţi de vară…

Anunțuri

0 Responses to “Stoarcerea (sau Întoarcerea)”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: