De-a cuiul


Unul o face pe cuiul altul pe cleştele

Ceilalţi pe meşterii

Cleştele apucă cuiul de cap

Cu mâinile cu dinţii-l apucă

Şi trage de el şi trage

Să-l smulgă din podele

De obicei nu-i smulge decât capul

Fiind greu să smulgi din podele un cui

Meşterii spun atunci

Nu-i bun cleştele

Îi despică fălcile îi rup braţele

Şi-l aruncă pe fereastră

Mai apoi altcineva o face pe cuiul

Altcineva pe cleştele

Ceilalţi pe meşterii

(Vasko Popa – Vol.”Câmpia neodihnei”, 1956)

Anunțuri

0 Responses to “De-a cuiul”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: