Din conferinţele lui Borges


                                                            Adevărat este doar ceea ce nu se potriveşte în această lume”.

 (Theodor W. Adorno)

                                             

           Cărţile şi noaptea reprezintă titlul uneia din conferinţele ţinute de Jorge Luis Borges în care autorul vorbeşte publicului despre soarta scriitorului orb cu care se identifică (Borges îşi pierde vederea treptat, proces care se încheie în 1955, „când – notează acesta – am înţeles că bucuria de a scrie îmi era de atunci înainte oprită”). Scriitorul argentinian ne oferă câteva exemple de personalităţi din lumea literară care au fost sau au devenit orbi, dar au învins acest „handicap” lăsând în urmă universul imaginilor şi îndreptându-se spre „alte lumi” la care puteau ajunge (îi elogiază pe Oscar Wilde, Homer, Groussac, Milton…)

            În fine, Borges povesteşte cum a reuşit să-şi concentreze toate eforturile pentru a studia şi aprofunda limba anglo-saxonă la cursurile pe care le ţinea ca profesor de literatură engleză la Facultatea de Filosofie şi Litere, experienţă care l-a ajutat să redescopere universuri uitate: „Mă întorc la limba pe care o vorbeau strămoşii mei acum cincizeci de generaţii, mă întorc la acea limbă, o recuperez…”. Scriitorul vrea, de fapt, să ne demonstreze că „orbirea are, de asemenea, avantajele sale”, iar el îi datorează „bucuria atâtor rânduri, atâtor versuri, atâtor poeme”.

             Am făcut această „scurtă” introducere pentru a încadra în context umătoarea frază în care se concentreaza ceea ce ar trebui sa fie destinul lucrurilor care dispar:

„(…) eu am înlocuit lumea vizuală cu ceva deosebit, cu lumea auditivă (am înlocuit-o cu lumea limbii anglo-saxone)„.

             Aceasta deoarece „poezia este înainte de toate muzică, este înainte de toate lira şi că latura vizuală poate să existe sau poate să nu existe la un poet”.

             Aş putea să vorbesc despre „micile pierderi” ale individului, dar vreau să fac o divagaţie şi să amintesc de pierderile mari, pe care oamenii, în graba şi tumultul vieţii, preocupaţi de existenţa privată, nu le bagă în seamă, nu au timp de „probleme universale”. Şi totuşi, se pierd comori care aparţin omenirii (mă refer la artă în special), despre care Iorga spunea într-un articol de-al său din 1940 că o dată „cu aceste pierderi va pieri o parte din sufletul însuşi al umanităţii”.

             Îmi vine în minte replica unui personaj sorescian din piesa „Există nervi” care are o Idee, ce este, bineînţeles, doar aparent lipsită de legătură cu dialogul celorlalţi:

Se uită că suntem şi noi oameni…

Aţi observat cum se ruinează o bucată de zahăr dacă o înmoi în cafea? Încet, încet, se ruinează, se dărâmă… Şi nu se poate spune că n-a fost bună.

              Şi mă întreb inutil – cu ce vom înlocui tot ce din indiferenţa, ignoranţa şi nepăsarea noastră, dispare încet, încet… La fel cum ne vom scufunda şi noi în mlaştina uitării pentru generaţiile ce vor urma. încet, încet…

              Ar trebui să ne naştem doar cu un simţ pentru că nu ştim (ori nu am învăţat încă) să ne dozăm atenţia prin simţuri. Când vrem să ascultăm cineva este întotdeauna acolo şi deschide televizorul, când vrem să privim cineva începe să ţipe, vrem să atingem, să mângâiem şi lângă noi cineva se apucă să prăjească peşte. Suntem orbi de lucrurile esenţiale.

             NU. Nu suntem orbi cu adevărat. Dacă am fi orbi am vedea mai bine. Am vedea culorile vieţii şi spiritului…

             Dumnezeu ne-a dăruit cinci simţuri şi-o inimă. Este alegerea noastră dacă ne folosim de simţuri cu inima.

Anunțuri

4 Responses to “Din conferinţele lui Borges”


  1. 1 Ilie Catrinoiu Iunie 16, 2007 la 11:18 am

    „Când vrem să ascultăm cineva este întotdeauna acolo şi deschide televizorul, când vrem să privim cineva începe să ţipe, vrem să atingem, să mângâiem şi lângă noi cineva se apucă să prăjească peşte. Suntem orbi de lucrurile esenţiale.” – Asta e tare. Trebuie pusa pe strazi, in cladiri, in camera, in piete, peste tot. Acum pe oameni ii sperie profunzimea unui sentiment. E ciudat.

  2. 2 trestie Iunie 16, 2007 la 8:16 pm

    A propos de „pus pe strazi, cladiri…” – as vrea sa salut cu ocazia asta, ideea bannerelor cu citate apartinand lui Cioran, Iorga, Mahatma Gandhi… de pe cladirea universitatii din Bucuresti. Mi se pare un pas enorm care ar trebui apreciat.
    Nu stiu cati dintre cei care asteptau in statie mijlocul de transport au avut curiozitatea sa analizeze putin si reactia celor din jur si sa se opreasca din „citit”.
    Eu am avut-o si abia atunci am simtit mai profund ca ceva bun se petrece – vazand ca oamenii erau intr-adevar interesati sa afle ca Lucian Blaga a spus „Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura”, iar chipul li se lumina pur si simplu. Sunt sigura ca nu mai auzeau claxoanele din jur, caldura si praful nu-i mai sufoca, iar grijile incetau sa-i mai topeasca…
    Multumesc pentru ganduri si bine ai venit p-aci! :)

  3. 3 man Iunie 16, 2007 la 8:37 pm

    Ilie, daca nu stii despre ce e vorba, iti trimit eu poze! zau ca merita :P

  4. 4 Ilie Catrinoiu Iunie 17, 2007 la 3:27 pm

    „Analfabetul viitorului va fi cel care nu va stii sa inteleaga, nu cel care nu va stii sa citeasca” – mi-a placut si asta. Nu mai stiu cine o zice. Tot la Universitate e! Toata gandirea Evului Mediu s-a desfasurat pe cuvintele lui Augustin: „Crede ca sa intelegi!” si nu „Intelege ca sa crezi!”. Deci analfabetul viitorului va fi cel care nu va mai crede in nimic pentru ca nu intelege ceva din cauza ca nu crede mai intai. :-) Deci Tutea a avut dreptate: „Prostul este omul ateu.”

    man, chiar vreau pozele. pe e-mail se pot trimite? atitudinifaraplatitudini@gmail.com


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: