Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?

Întoarceri

S-a întors acasă. N-a scos nici un cuvînt.
Era limpede – ceva n-a mers aşa cum trebuia.
S-a lungit în pat în hainele ce le purta.
Şi-a tras pătura peste cap.
Şi-a strîns genunchii la piept.
Are aproape patruzeci de ani, dar nu şi în acest moment.
Acum e ca în pîntecul mamei sale,
înveşmîntat în suficiente straturi de piele, adăpostit în întuneric.
Mîine o să ţină un discurs
despre homeostazia în cosmonautica megagalactică.
Acum însă, e ghemuit şi adormit.

Portret de femeie

(fragmente)

Trebuie să existe pentru a fi aleasă.
Şi să se schimbe pentru a nu schimba nimic.
Sunt încercări uşoare, de-mplinit, ori grele, ce merită.
Şi ochii, dacă trebuie îi are când de azur, când gri,
când negri, veseli, încărcaţi de lacrimi fără motiv.
Se culcă cu el ca oricare, unică în lumea aceasta.
Îi naşte patru plozi, nici un copil sau unul.
Naivă, însă sfaturi e meşteră de dat. (…)
Face lecturi din Jaspers şi presa feminină.
La ce e bun şurubul nu ştie, însă podul ea îl va construi.
Tânără, ca de obicei tânără, mereu încă tânără. (…)
Pe unde-aleargă astfel, nu-i oare obosită?
Ei nu, un strop, sau foarte, dar nu contează asta.
Sau îl iubeşte cu adevărat sau s-a-ncăpăţânat.
La bine şi la rău, la ce-o da Dumnezeu.

(din „De de Te iubesc” – paradoxurile iubirii in poezia lumii – Humanitas 2006)

Posibilităţi

Prefer cinematograful.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de pe Warta.
Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski.
Prefer să iubesc oamenii
în locul omenirii.
Prefer să am alături ac şi aţă.
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu afirm
că toate au o motivaţie.
Prefer excepţiile.
Prefer să plec mai devreme.
Prefer să discut cu medicii despre altceva.
Prefer ilustraţiile vechi.
Prefer absurditatea scrierii versurilor
absurdităţii de a nu le scrie.
Prefer, cînd vine vorba de iubire, aniversările
sărbătorite-n fiecare zi.
Prefer moraliştii
care nu-mi promit nimic.
Prefer bunătatea vicleană naivităţii.
Prefer pămîntul în civil.
Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.
Prefer să am reţineri.
Prefer iadul haosului iadului ordinii.
Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar.
Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.
Prefer cîinii cu cozi netăiate.
Prefer ochii luminoşi pentru că ai mei sînt întunecaţi.
Prefer sertarele.
Prefer multe lucruri nemenţionate aici
multor lucruri nici ele menţionate.
Prefer zerourile risipite întîmplător
celor aşezate în coada altor cifre.
Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor. 
Prefer să bat în lemn.
Prefer să nu întreb cît timp şi cînd.
Prefer să ţin cont chiar şi de faptul
că existenţa îşi are raţiunea sa.

Biografie:

Despre Wislawa Szymborska nu se stiu foarte multe. Insa cele stiute ar trebui sa fie considerate suficiente deoarece, asa cum bine declara Szymborska intr-unul din rarele-i interviuri, „biografia unui poet nu e importanta, nu e necesara pentru a-i intelege poemele“.
S-a nascut in vestul Poloniei, aproape de Poznan, in Bnin (localitate care astazi apartine de Kórnik), la 2 iulie 1923, insa la virsta de 8 ani s-a mutat (impreuna cu familia) in Cracovia, unde a ramas pina astazi. A studiat filologie polona la Universitatea Jagiellona din Cracovia, insa, dupa un an, a trecut (pentru doar inca un an) pe sociologie.

Szymborska e o persoana retrasa, modesta (inca isi pastreaza acelasi apartament de doua camere situat la ultimul nivel al unui bloc cu cinci etaje si cam departe de centrul Cracoviei), refuza aproape orice invitatie (fie ca e vorba de o serata de poezie, fie ca e vorba de festivaluri), traieste cu convingerea ca se face prea multa vilva pe seama sa, nu da interviuri, nu vorbeste despre poezia pe care o scrie, nu o intereseaza drepturile de autor, nu are familie, dar are un asistent personal peste care cu greu se poate trece. Se mai stie ca a scris putin peste doua sute de poezii, publicate in cele zece plachete. Unii spun ca a scris prea putin, altii sustin ca fiecare poem este o capodopera. Cert e ca scrie cam 4 poeme pe an, ca poemele ei au fost traduse in peste 40 de limbi, iar juriul de la Stockholm a fost impresionat de calitate, nicidecum de cantitate atunci cind i-a acordat Nobelul.

Mai multe aici