… (puncte puncte)


    Suntem fragmentaţi chiar dacă nu vrem să recunoaştem. Suntem linia întreruptă lăsată de vârful uscat al unui pix. Sau poate un pix nefolosit. Un pix mereu nou pe care încercam să-l îmblânzim cu mişcări circulare şi apăsate pe hârtia cuminte, cu scuturări energice şi respiraţii calde dăruite ascuţişului metalic.

    Linie întreruptă, cu goluri mari ori mici, cu poduri mai scurte ori mai lungi ridicate peste goluri. În spaţiul alb dintre linii rămânem suspendaţi în neculoare şi gustăm din vid. Ne întoarcem în nefiinţă, regăsim vidul, atingem golul vieţii.

   Ăsta e motivul pentru care uneori vorbim din bucăţi… de linii, de puncte puncte…puncte.

37448784_abstract.jpg

 

 

Anunțuri

0 Responses to “… (puncte puncte)”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: