urme în nisip


    Dragostea adevărată nu este decât o îmbrăţişare de trupuri pe marginea mării. Valurile vin mereu, nisipul dispare încet de sub tălpile îndrăgostiţilor, picioarele se afundă tot mai mult, siluetele îmbrăţişate se fac tot mai mici, dar valurile nu reuşesc să sfarme echilibrul iubirii verticale. 

    Îmbătrânim cu picioarele în nisipul ud… Din ce în ce mai mici, cu inimile mari. Tot mai goi, dar plini de viaţă.

   Când valurile ne vor acoperi vom deveni scoici ce vor aduce zîmbet pe chipul unui copil. Însă valurile ne vor nisip. Şi vom fi nisip. Nisipul din care se va construi un castel, nisipul lipit pe trupul altor îndrăgostiţi…

   

img_7340.jpg

© man

Anunțuri

3 Responses to “urme în nisip”


  1. 1 Vadim Iulie 2, 2007 la 10:30 pm

    dragostea adevarata e dimineata cand tu dormi, iar el te priveste. si tu nu stii niciodata ca el te-a privit asa multe minute, in timp ce sanul tau stang se ridica in ritmul inimii.

  2. 2 trestie Iulie 2, 2007 la 11:22 pm

    unul doarme, celalalt e treaz. Cand unul viseaza, celalalt respira realitatea sa. Mereu in lumi, universuri diferite, paralele. E dragoste? pentru cine?

  3. 3 Vadim Iulie 3, 2007 la 10:01 am

    E dragoste, pentru ca atunci cand unul doarme, viseaza la celalalt. Si lumile paralele se intalnesc, isi unesc mainile, scurt, puternic, brusc, asa cum e un infarct miocardic acut.Ar trebui sa stii asta, pentru ca iubirea face totul posibil.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: