într-un ciorap


    Salivez privind nebunii cu ochii rotunzi de fericire ridicaţi spre cer, cum îşi iau zborul din curtea spitalului vieţii (de fapt, aşa se numeşte spitalul. sau viaţa) şi îmi dau seama că trecutul nu-i decât un ciorap uzat, decolorat de prea multe spălări cu lacrimi şi sânge. Un ciorap în care suntem cu toţii îndesaţi bine ca să nu mai putem ieşi niciodată.

     Adunaţi sub această bucată de cârpă peticită, scămoşată şi roasă de sute de ani, din care ies mirosuri pestilenţiale şi totodată miresme înduioşătoare ca poza unei bătrîne privindu-şi copiii cum pleacă, îngheţăm uneori şi ne degeră degetul conştiinţei din pricina frigului viitorului. Alteori ne înăbuşim, ne sufocăm de căldură, de parcă şi viitorul a înţeles să ia calea încălzirii globale.

     Şi uite că uneori se rupe ciorapul ăsta care ne ţine la adăpost. Tocmai acum s-a nimerit să fie o gaură în dreptul meu. Şi privesc prin ea. Degeaba. Nu văd nimic şi mă bucur pentru că nimicul mă linişteşte ca un cântec de leagăn din copilărie. Degetul arătător ce veghează ciorapul vede de acolo, de sus (de unde îl aşezăm tot noi), prin ruptură, cum se iveşte carnea încă vie, sângerândă. Şi se grăbeşte să ia acul şi să închidă rana care ne mănâncă trupul. Trecut cusut cu aţă neagră, de doliu…

    Ciorapul acesta gigantesc, uriaş, umflat ca pântecul Satanei plin de păcătoşii tuturor veacurilor, ne apasă şi devine tot mai greu, iar noi sub el, tot mai mulţi. Dar suntem tot mai puţin cei care atingem pânza grea a trecutului şi o susţinem cu ochii, iar când reuşim să o rupem cu strigăte mute, vine acul ruginit şi ne coase fereastra şi o dată cu ea şi ochii, gura, nasul. Şi auzi cum îţi spune: „Ai vrut să vezi? Ai vrut să respiri? Prostule!”.

     Viitorul nu există. Există trecutul şi prezentul ce se transformă în fiecare clipă în trecut. Există doar trecut.

img_4179.jpg

© man

Anunțuri

0 Responses to “într-un ciorap”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: