spaţiu


    Mă întreb cum de nu-şi dau seama unii oameni care susţin şi se mîndresc cu ateismul lor, cât de mult se înşeală gândind astfel. Dacă sunt atât de siguri că nu-i aşteaptă nimic după ce vor părăsi lumea asta materială, oare de ce mai iubesc şi de ce se „ataşează” de fiinţele din jurul lor? Nu este asta semnul unui speranţe, poate chiar al unei certitudini, că nu se termină totul aici? Ce rost ar mai avea totul? Ce rost ar mai avea să iubim şi totodată să credem că aceasta iubire nu va continua şi dincolo?

img_7617.jpg

    Mă voi „odihni” un timp şi voi pleca poate în căutarea (ori regăsirea?) sensului, utilităţii cuvintelor…

Anunțuri

3 Responses to “spaţiu”


  1. 1 vio Iulie 25, 2007 la 9:42 am

    te citesc de prea putin timp ca sa pot crede ca te cunosc in vreun fel (in masura in care te-ai transmite (??!) prin felul in care scrii), dar pot sa spun deja (si eventual sa repet) ca imi place. cum meditezi, cum scrii.

  2. 2 nexcauzal Iulie 31, 2007 la 4:39 pm

    Dacă nu ar mai fi nimic atunci am trăi o continuă agonie de când ne-am naşte şi până am muri. Numes agonie deoarce am ştii că am muri şi gata. Poate fii o „opţiune” sumbră şi asta, dar nu vreau s-o cred. Ceva a fost făcut cumva. E prea absurd ca totul să fi aparut din neant, daca nu neantul este o entitate. Poate aceşti zei, divinităţi în care credem sau încercăm a crede nu sunt chiar vorbe goale. Poate sunt undeva ceva care nu îi putem explica şi percepe, iar un nume ar fi prea material ca să le dăm. Dacă tot am ajuns până aici aş putea da nişte exemple de posibile entităţi la care unii vor zice că sunt prea abstracte:
    1) Timpul ( entitatea care controlează materia ) … şi nu chiar timpul aşa cum îl percepem noi … ci privit ca un sistem.
    2) Eul Fracţionar ( entitate a metafizici/ a făgaşului necunoscut) – e greu de explicat … şi mi-ar lua prea mult … dar ca o simplă idee fiecare conştient si subconştient ( atat om cât şi animale … poate chiar si plante) al nostru e legat într-o … „altă dimensiune a spaţiului” între el … astfel vorbează un tot unitar, însă dezbinat…
    3) A trebui să existe o punte între cele două entităţi … ceva care să le unească şi să zică care aparţine care … sau nu ştiu

    Pot fi chiar mai mulţi cărora nu le pot găsi o explicaţie sau un nume. Dar sigur există ceva. Cei care nu cred in nimic, ateiştii puri, sunt sortiţi unei morţi lente chiar de la începutul lor.

  3. 3 trestie August 1, 2007 la 12:12 pm

    @vio: eu iti multumesc. nu cred ca merit atatea cuvinte frumoase. cred ca prin scris uneori ne infatisam cum suntem cu adevarat. poate si din simplul motiv ca ‘scapam’ de privirea celorlalti.

    @nexcauzal: mi-a placut viziunea ta, e interesanta, dar nu pot spune ca sunt si de acord cu ea :). poate ca nu am inteles eu prea bine ce ai vrut sa spui. nu cred ca timpul ne controleaza, nu cred in zei si nici divinitati, sunt un simplu crestin care crede in Dumnezeul lui… accept opinia celor din jur atata timp cat nu incearca sa-mi impuna acea opinie. si sunt sigura ca tu nu ai incercat asta :), dar as fi preferat sa vorbesti despre cu totul altceva decat lucrurile astea abstracte, reci. Sunt exact genul de idei care ne dezumanizeaza si ne departeaza de spirtualitate. Spune-mi ce ai face daca te-ai gasi in fata unui mare dezastru, daca ai vedea ca totul in jurul tau se prabuseste sau daca ai pierde pe cineva drag? care ar fi primul tau gand? mi-e greu sa cred ca pot exista oameni care in astfel de momente ar ramane impasibili si nu ar cadea in genunchi sa se roage. poate ca exista, cine stie…
    nu, nici eu nu cred in atei puri.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: