filmul meu


   Nici nu ştiu dacă ar fi mai indicat să spun Viaţa mea este un film şi arată cam aşa… în loc de Dacă viaţa mea ar fi un film… Aş alege prima variantă, că, deh!, este a mea şi nu o dau la nimenea (original, nu?!). Da, este un film la care mă mai uit uneori (în zile ca aceasta, cu ploaie şi jazz, cu aer rece şi umed, cu miros de vară târzie, cu vînt înmuiat în promisiunea unei toamne cenuşii cu aromă de nucă verde), iar alteori îi las şi pe alţii să deschidă puţin uşa cinematografului şi să privească nişte imagini pe care sunt sigură că nu le vor înţelege niciodată cu adevărat.

   Şi totuşi, păstrez intactă leapşa ce mi-a fost în(tastată) de hiacint. dacă viaţa mea ar fi un film, atunci ar fi un film alb-negru.

film alb-negru pentru că fiecare trebuie să-şi creeze propriile culori.

cu imagini neclare şi dungi verticale care deranjează şi obosesc,

cu ploaie, umbrele albe, fuste lungi (şi ude), păr lipit de obraji,

cu multă muzică de pian şi baruri de jazz, întunecoase şi înecate în fum gros de ţigară, unde în fiecare seară la o masă din colţ stă singur un bărbat misterios, cu pălărie neagră şi un pahar de whisky în faţă

obligatoriu există o scenă de iarnă care nu se petrece în oraş, ci undeva la ţară, într-un sat de munte cu puţine case; personajele (de preferat să fie doar două) vor rămâne izolate pînă la sosirea primăverii din pricina nămeţilor cît casa

serile vor fi (aproape) întotdeauna într-un oraş luminat doar de reclame, maşini oprite la semafor cu şoferi grăbiţi să ajungă acasă şi mâini ce aşteaptă curajul pentru o atingere fugară şi apoi o îmbraţişare

nu trebuie să lipsească scrisorile (şi plic cu timbru lipit! acum se fac plicuri cu timbre imprimate...) ce stârnesc zâmbete melancolice

clepsidre multe, mici şi mari

pince-nez şi mănuşi albe, croşetate (chiar dacă nu vor fi folosite, trebuie să apară măcar şi aruncate la întâmplare pe o măsuţă dintr-un hol cu pereţi acoperiţi de tapet auriu)

păr lung, cîmp cu flori de muşeţel şi margarete, rochiţe cu bretele subţiri şi delicate

spumă de mare pe glezne fine, picioare îngropate în nisip

fân uscat, înţepător şi gâdilător

genunchi strânşi la piept şi umeziţi cu lacrimi (ca să crească flori din încheieturi...)

   nu trebuie să lipsească mirosurile (!). încă nu ştiu cum va reuşi această invenţie (o soluţie ar fi ca pentru fiecare scenă să se utilizeze o altă pânză parfumată pe care se proiectează imaginea). nu există cuvinte, nu există discuţii (scenele ies prost, nu se aud bine, nu sunt importante şi de aceea se vor tăia la montaj). Vor fi totuşi acceptate şoaptele de neînţeles. Acţiunea se va ghici din privirile personajelor. Personaje importante puţine. Restul sunt doar trecători.

   cum va începe filmul? cu lăcrămioare şi melci în palmă de copil, jocuri cu coarda şi şotronul, miros de plastilină, un munte de nisip cu tunele săpate de mâini mici, cutiuţe muzicale cu chansons francais şi globuri ce au în interior o casă peste care ninge cu fulgi rotunzi (numai atunci când îl intorci; pentru că e minunat să fii copil şi să decizi tu când să ningă...)

   sfârşitul ar suna cam aşa:

 P.S.: Dacă viaţa mea ar fi un film, mi-aş dori ca Tarkovsky să fie regizorul... cu toate că nu e genul lui de scenariu :(

poate şi ei sunt iubitori de viaţă-film: ambra, diana, kolonelul, norişor şi rudy ...

Anunțuri

11 Responses to “filmul meu”


  1. 1 norisor August 5, 2007 la 10:43 pm

    nu imi vine sa cred! am raspuns la leapsa pana sa pui melodia. si am scris despre acelasi cantec.. mereu mi se face pielea de gaina cand o ascult!! e geniala!

  2. 2 trestie August 5, 2007 la 10:44 pm

    :)) nu ma mai mira nimic… coincidente? neah!

  3. 3 norisor August 5, 2007 la 10:47 pm

    şi acum văd că ai schimbat şi imaginea… îmi place mult aleea ta! cât costă o căsuţă?

  4. 4 trestie August 5, 2007 la 10:53 pm

    cred ca cele din imagine o avere :)

  5. 5 hiacint August 5, 2007 la 11:17 pm

    Pe la începutul însemnării încă mă gîndeam dacă m-aş uita la filmul tău sau aş intra direct prin ecran, dar cînd am citit de nămeţi cît casa…clar, mă prezint la o probă :) Frumos scris!

  6. 6 trestie August 5, 2007 la 11:22 pm

    @hiacint: multumesc :) sincera sa fiu, daca nu mi-ar fi placut asa de mult filmul tau nu as fi raspuns la leapsa (din principiu, cica! :P )

  7. 7 vio August 7, 2007 la 9:28 pm

    foarte foarte frumos scris!
    nu ma mira;)

  8. 8 trestie August 7, 2007 la 10:17 pm

    @vio: multumesc fain :)

  9. 9 diana August 12, 2007 la 8:41 pm

    salut! m-am reintors la blog dupa o vacanta si am vazut leapsa ta. voi raspunde zilele acestea (ca o alta persoana careia ii place sa traiasca o viata-film)

  10. 10 MusicGames Ianuarie 14, 2010 la 10:26 am

    no comment … :P bafta cu blogu`


  1. 1 viata mea-filmul « zbor spre…mine Trackback pe August 5, 2007 la 10:28 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: