lumină uscată


iau cutia şi scot un băţ. ştiu. nu trebuie decât să-l ating uşor de marginea căsuţei din care l-am deranjat. mai întâi îi privesc măciulia roz, o ating şi mă mir cât poate să fie de fină, de rotundă.

e cam întuneric. de ce să nu…? vreau să fac numai un pic de lumină. un pic. cât să mă văd pe mine. un pic. atât cât să-mi pot privi genele.

n-a fost greu. flacăra se ridică tot mai sus. tot mai ascuţită. nu mai văd nimic. oare mai exist? respir cu bucurie copilăroasă mirosul chibritului proaspăt trezit la viaţă. lumină născută şi adunată din întuneric.

dintr-o dată simt lumina aceea cum muşcă din deget. o las. mi s-a zis că durerea trece. flacăra se stinge. dar vârful degetului încă mă doare. nu ştiam că lumina arde. de ce nu mi-ai spus? credeam că noi nu avem secrete.

Anunțuri

2 Responses to “lumină uscată”


  1. 1 norisor August 16, 2007 la 1:34 am

    iubesc mirosul chibritelor. plang mereu cand ma gandesc la fetita cu chibrituri si la cat de inegala e… viata(???)carla bruni canta atat de frumooos (asta si „le toi du moi”-nume genial de melodie, cum se poate numai in franceza-sunt preferatele mele). si scuze ca e dezlanat commentul, dar, nu stiu, am simtit nevoia sa scriu ceva. nu ceva-ul asta, alt ceva, dar nu stiu care. poate am si eu nevoie de lumina, ca sa il gasesc…

  2. 2 trestie August 16, 2007 la 2:35 am

    multumesc…
    (da, si eu plang chiar si acum la povestea fetitei cu chibrituri)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: