să ieşim în stradă!


E ora cand lucrurile au aceeasi culoare si cand toate fetele sunt frumoase. Te opresti in locul stiut si consulti ceasul: mai e un sfert de ora! Incepi sa te plimbi incolo si-ncoace. Ca sa nu ti se ghiceasca nelinistea iti compui o mina grava si concetrata: de contabil care-si inventariaza gandurile. Au mai trecut doua minute… Iti pare ca te-ai departat prea mult de locul intalnirii si alergi intr-un suflet spre castanul vostru (al 15-lea, cum dai coltul): n-a venit. Ce sa faci? Te opresti langa castan si privesti strada. Chiar in fata ta se construieste un bloc. Se vad gesturile zorite ale muncitorilor, li se aud vocile, impletite cu zgomotele cunoscute ale macaralelor, ale galetilor alunecand pe scripete, ale caramizilor aruncate din mana in mana. Observi ca, de fapt, pe toata partea aceea a strazii, au rasarit cladiri noi, cu o linie arhitectonica eleganta, in culori vii, zambitoare, de parca ar sta mereu cu ochii in soare. Strada ta se primeneste… Strada… Niciodata nu te-ai gandit la ea, n-ai luat-o in seama, desi zilnic o strabati de doua-trei ori.

Undeva, la o fereastra se aprinde un bec si exemplul e molipsitor, ca un cantec de cocos intr-un sat: peste cateva clipe te pomenesti in mijlocul unei adevarate galaxii de lumini. Globurile si tuburile flourescente par niste lingouri de argint. Parca acum observi pentru prima data si randurile de pomi infloriti – originale flacoane de parfum vegetal – de la marginea trotuarelor, si oamenii, si masinile ruland pe asfalt.

O nunta! De la nu stiu care stare civila un automobil descoperit plimba prin inima Bucurestiului fericirea si nerabdarea unei tinere perechi. El, “calcat si scrobit pana-n dinti” – cum observa cineva langa mine, zambeste putin stingerit, ca si cum ghiveciul de langa el i-ar sta in brate. Ea – numai voaluri, numai zambet, numai flori. Ii sopteste ceva, privindu-l dulce… Ce? – se intreaba automat cincizeci de indiscreti. Poate: “Te iubesc, iubitul meu scump”. Ori: “Draga, sa fie clar, banii ii tin eu”. Cine stie? De pe trotuare li se arunca flori. Cateva albine, cu instinctul mierii in sange, zboara pe deasupra masinii, ca niste helicoptere mici. Fluturand batiste, tanara pereche dispare… in “negura” casniciei. Ce sa-i faci? Asa se intampla si in dragoste. Unele prietenii prea lungi se termina inevitabil cu casatorie; altele se termina… cu bine.

Mai sunt cinci minute…

Iti intorci privirea spre trotuar. Trotuarul animat pare o scara rulanta. Oameni, zeci, sute de oameni, se duc, vin. Ii vezi, le simti respiratia, prinzi franturi de conversatie. Se discuta despre filme, rochii, butelii de aragaz, Florin Piersic, instalatii de lumina, iubire… Viata. Un elev si o eleva trec tinandu-se candid de un deget, invaluiti intr-o unda de poezie. Se vad copii ducand cu gravitate servieta taticului, in timp ce taticii poarta in brate, cu aceeasi gravitate, ursuletii si iepurasii fragedelor lor odrasle. Strada! Cate nu se pot spune despre acest fluviu citadin?

Consulti din nou ceasul. A, dar iat-o si pe Liana (ce nume! Parca-ti vine sa-l saruti!)

– Am intarziat mult? – se alinta ea. Ce-ai facut?

– Am descoperit strada…

Mana ei catifelata si luminoasa ca un suras. te privesti in ochii-I mari, albastri, si te vezi fericit… Liana!

Dar sa va lasam singuri.

(Marin Sorescu – Strada)

Anunțuri

2 Responses to “să ieşim în stradă!”


  1. 1 psiheea August 16, 2007 la 11:23 pm

    superb fragment!
    „Ce sa-i faci? Asa se intampla si in dragoste. Unele prietenii prea lungi se termina inevitabil cu casatorie; altele se termina… cu bine.” imi place adevarul asta mai mult chiar decat miza povestii.

  2. 2 Contabil Aprilie 29, 2011 la 3:42 pm

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: