Arhivă pentru Septembrie 2007

autumn leaves


Keith Jarret vă (în)cântă cu acest pian, dar eu vă spun doar atât:

mergeţi azi în parc. e duminică şi e toamnă.

un samedi soir sur la terre


anunţ


    Trestie revoltată şi înţepată cu-ntrebări caută desluşitor de imagini confuze. Trestia nu înţelege de ce o anumită specie de fiinţe (umane, de regulă) de sex masculin, poartă pantalonii (de trening, şi iar de regulă) cu un crac ridicat/ suflecat/ rulat până la genunchi. Este acesta un mod de reglare a temperaturii corpului în zilele cu temperaturi… cu temperaturi?

lucruri mici. lucruri simple. cuvinte scurte.


o geană neagră şi gâdilătoare pe un obraz alb şi rece. şi jocul de-a geana-dorinţă.

pata roşie de deasupra genunchiului – urma îmbrăţişării picioarelor goale

o albină însetată salvată din paharul dulce al verii

buze întredeschise a mirare şi albul dintre ele

un nas îngheţat şi o palmă caldă drept culcuş

un deget.cel mic (şi caraghios)

fulgul încăpăţânat care nu vrea să devină lacrimă

o încheietură de mână prinsă de altă încheietură

cearcăne de fericire

un nasture. nasture alb.

dintele de lapte păstrat într-un plic şifonat şi îngălbenit

o aşchie ce apropie şi atinge

cafeaua cu o felie de chec

un drum scurt. până la buzele celuilalt.

o frunză ca semn de carte. sau o şuviţă de păr (pierdută)

lumânarea topită

un creion prea mic, dar de nearuncat

biletul de autobuz spălat o dată cu blugii

o casetă veche de 25 de ani cu vocea bunicii pe ea

mâini cu degete-aripi. mâini ce-şi iau zborul

o ureche mică, dezbrăcată de cercel

pietrele… şi

          Începuturile. sunt cele mai simple. şi frumoase.

o inimă, un piept


      Când asculţi mult timp o inimă te obişnuieşti cu sunetul bătăilor ei. Şi te trezeşti aşa din senin sau înnorat, te trezeşti de dimineaţă sau în timp ce îţi ungi o felie cu unt, că te întrebi ce se mai aude cu inima. Parcă vrei să ştii ce mai face, cum mai bate, dacă s-a plictisit de această muncă bătătoare de piept, dacă a obosit sau dacă şi-a băut cafeaua de dimineaţă… De ce unele inimi bat mai tare decât celelalte, de ce unele se aud, iar altele trebuie să se sperie ca să se facă auzite? Deseori îmi imaginez că pieptul este o uşă la care sufletul bate neîncetat în speranţa că i se va deschide şi se va elibera… poate că asta se întâmplă când bătăile nu se mai aud.

râsul e plin sau gol aşa cum o alună de pădure are sau nu are miez


        “Cu patura e prea cald, doar cu cearceaf e frig, cu fereastra inchisa se sufoca, nu are aer, cu ea deschisa nu suporta curentul si zgomotul indepartat, dar frecvent, al trenurilor, in minte i se invalmasesc prea multe lucruri, iar printre ele nici unul cuceritor. De râs, fata lui cea mica mai rade, nici mai rar, nici mai des, la fel ca intodeauna, s-a schimbat ceva insa pe scara aceea dintre zambet si hohot, nu in intensitate, nu in sonoritate, altundeva, râsul e plin sau gol asa cum o aluna de padure are sau nu are miez, la ea e râs in toata regula, fara prefacatorie, fara complezenta, dar de ani buni fructul e sec, sub coaja nu se mai afla bucuria. Vede alergand o fetita de opt sau noua ani, cu codite lungi si subtiri jucand peste umeri, are ochii neobisnuiti de mari, ard, râsul naste necontenit valuri, se unduiesc unul dupa celalalt si ajung din urma si mangaie mieii pe care ea nu reuseste sa-i prinda. Trebuie sa fi fost martie ori aprilie, dar lui Titu, la patru fara cinci dimineata, i se arata mijlocul lui iulie, fiindca silueta fetitei si cele ale mieilor se suprapun cu marea de flori de la vremea cositului. I se pare pret de o clipa ca simte mirosul fanului prospat, transpira, arunca in laturi patura, i se face imediat frig si iarasi se inveleste cand coditele copilei dispar si sunt inlocuite de o coafura voit tinereasca, dar care, in ciuda bunelor intentii ale ondulatorului si ale vopselei de par, nu reuseste sa ascunda varsta. Ochii se transforma si ei, au fost si au ramas caprui, insa nu mai ard, deseori ingheata. Fetita nu mai fugareste miei, si nu pentru ca la cincizeci si trei de ani n-ar mai avea conditie fizica, are, face gimnastica aerobica de cateva ori pe saptamana, fetita a cunoscut prea multe – dragostea, matematicile, drobul de Paste, tocurile cui si pe cele patrate, durerile facerii, soferia, divortul. Domnul Maeriu, distinge o linie palida de lumina pe culmea munticelului de peste vale, deocamdata alburie, timida, o priveste fara sentimente, de data aceasta stie, nu banuieste, ca râsul poate sa existe si acolo unde s-a cuibarit pentru totdeauna tristetea.”

(Filip Florian – Degete mici)

despre iubire


        Iubirea omeneasca este o carte despre iubire. Despre iubirea omeneasca. Si despre cum trebuie sa invatam sa iubim. „Sa iubim pur si simplu.” Fiindca “Atunci ar fi de neconceput sa strivesti cu o lovitura de cizma clavicula unei femei cazute la pamant…”. Este o carte despre fericirea unui copil care isi ascundea nasul in adancitura calda a bratului mamei: „S-a ghemuit si si-a ascuns fata acolo unde lumea aceasta incurcata nu exista, in adancitura calda si moale a bratului mamei. Acolo viata se scurgea domol, ca prin somn, leganata de pulsul sangelui, o viata cu totul altfel, fara ranjetul mortilor de pe drumuri, fara minciuna. In caldura blanda a acelui brat domnea o noapte parfumata care il invaluia pe de-a-ntregul, fata, corpul, chiar si nelinistea ce-l stapanea. Deschidea ochii incet, si genele sale mangaiau pielea mamei, iar bratul ei fremata usor la aceasta atingere. Era o fericire simpla si nu avea nevoie de nici o explicatie, ca racoarea care venea dinpre Cuanza, ca vastele razoare de stele de deasupra casei. Elias simtea pe buze cuvinte care aveau sa exprime si bucuria si dragostea pe care obrazul sau le afla in blandetea adanciturii din dreptul cotului mamei…”.

        O carte despre pasari si lagare: „Era plin de pasari cand functiona lagarul. Da, mai ales privighetori… Intr-o zi, pe la sfarsitul anilor ’40, cred, autoritatile au dat ordin sa se taie toti copacii. Si-au dat seama ca primavara, de indata ce pasarile se puneau pe cantat, numarul de evadari crestea. Pe vremea lui Hrusciov, lagarul a fost inchis. Copacii au crescut la loc, pasarile s-au intors…”.

        Despre o batrana si privirea ridicata spre cer, dar fara sa devina povestea unei batrane: „Pe un drum care mai pastra inca aspectul unei ulite desfundate, a observat o femeie foarte batrana care mergea atat de incet, incat parea ca isi potriveste cu grija fiecare pas in broderia alba si fragila a zapezii. Ducea intr-o plasa cateva pachete invelite in hartie groasa, cenusie si o paine acoperita cu un ziar. Ocolind o baltoaca, batrana s-a sprijinit de creanga unui mar iesita in drum. Elias a asimtit brusc, foarte adanc, clipa ce lega mana aceea batrana de scoarta chircita. Femeia s-a oprit si a ridicat capul spre valtoarea ninsorii. A avut impresia ca suradea usor.

        S-a gandit de multe ori la femeia aceea. Intr-o lume in care cei saraci, fatalmente nefericiti, isi duceau lupta de clasa impotriva celor bogati, inevitabil coplesiti de fericire, era greu sa gasesti un loc pentru acea batrana din ziua primei zapezi. Era ea saraca? Desigur. Si chiar mai lipsita de mijloace decat acele „mase populare” din societatile capitaliste care se luptau cu burghezii. dar era oare nefericita? Elias cunostea deja destul de bine viata ruseasca pentru a sti in ce masura aceste destine invizibile puteau fi, intr-un fel cu totul misterios, pline de sens. De altfel, ar fi fost ea fericita daca sacosa i-ar fi  dat pe de laturi de merinde? Daca, in loc sa treaca prin razboaie, epurari si foamete, ar fi dus o existenta linistita si lipsita de griji undeva in Occident?”.

        In definitiv, oare nu orice iubire se poate reduce la o rochie cenusie de lana si mirosul rece al iernii in hainele persoanei iubite… ?


Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed