Ziua a bl-a (de-secat vise)


    Azi nu m-am trezit pentru că nu am dormit. Ca atunci când nu mănânci, iar ceilalţi  (aşa-zişii „oamenii”) râd de tine şi spun că nu ai nici după ce bea apă. Ştiu şi eu asta. Am ajuns săracă. Săracă de vise de visuri. Dar am două perne care nu mă lasă să adorm. Nu pot scăpa de ele. Nu mă lasă urechea dreaptă pe care dorm (cu toate că s-a săturat şi ea. e roşie de nesomn!). Perne gălăgioase şi certăreţe – perna unu s-a luat la nasturi cu perna doi. Şi s-au pernuit toată noapea până le-au ieşit fulgii. Fulgii de zăpadă caldă de vise…

    Rece. Aşa dintr-o dată. Fără motiv. Fără căldură. Fără cod verde-albastru. E septembrie. Septembrie. Septembrie.. Repet ca să nu uit cumva şi să mă tai în cuvinte uitate.

    Cioburi. Am mers pe cioburi încă de dimineaţă. Cineva mi-a zis c-ar fi benefic. Pentru circulaţie. A avut dreptate. Toată lumea se plimbă acum. Numai eu stau. Stau aiurea pe o alee şi mă privesc… am în mână vată de zahăr fără miros. O gust şi e mai amară decât un sâmbure de măr… 

    Alee. Am intrat în parcul meu plin de gânduri ca să plantez copaci de vise¹ (pentru că e toamnă şi e vremea). Am găsit în schimb hârtii. Hârtii multe. Mototolite. (ce repede se „trece” un copac!). M-am lăsat de plantat şi acum culeg (deja??) de pe o alee pustie ghemotoace de vise (visele nu se văd? sau poate ghemotoacele?). Ce să fac cu ele? Reciclez vise…

    Seara. Se-ara şi n-am mai dormit. Acum însă, de prea multă linişte.

¹ Notă:  De regulă, visele nu sunt copaci pentru că ele nu au rădăcini, ci plutesc uşor într-un aer irespirabil pentru orice fiinţă umană (oamenii nu pot trăi laolaltă cu visele pentru că altfel nu ar mai trăi şi s-ar sufoca în irealitate). Visele sunt puf de păpădie. Sunt mici paraşute-umbreluţe zburătoare ce se desprind din suflet ori dintr-o nevoie acută de a simţi că trăieşti. Păpădia din care ele se nasc este o mică dragoste pentru un oarecare mic lucru. Dacă acea păpădie este exagerat de mare, atunci ea reprezintă iubirea dintre două persoane. Din ea vor prinde viaţă (când iubirea e destul de „coaptă”) vise care ne vor face să strănutăm de fericire…

papadie.jpg

Anunțuri

0 Responses to “Ziua a bl-a (de-secat vise)”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: