o inimă, un piept


      Când asculţi mult timp o inimă te obişnuieşti cu sunetul bătăilor ei. Şi te trezeşti aşa din senin sau înnorat, te trezeşti de dimineaţă sau în timp ce îţi ungi o felie cu unt, că te întrebi ce se mai aude cu inima. Parcă vrei să ştii ce mai face, cum mai bate, dacă s-a plictisit de această muncă bătătoare de piept, dacă a obosit sau dacă şi-a băut cafeaua de dimineaţă… De ce unele inimi bat mai tare decât celelalte, de ce unele se aud, iar altele trebuie să se sperie ca să se facă auzite? Deseori îmi imaginez că pieptul este o uşă la care sufletul bate neîncetat în speranţa că i se va deschide şi se va elibera… poate că asta se întâmplă când bătăile nu se mai aud.

Anunțuri

0 Responses to “o inimă, un piept”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: