Arhivă pentru Octombrie 2007

Ceva s-a schimbat


  „E o zi caldă de toamnă, o zi cu lumină de aramă şi cântece de păsări rătăcite. Cerul e albastru şi aerul curat, dar ceva s-a schimbat, ceva ca o cădere în adânc.

  În zorii zilei, o ploae a spălat frunzele şi aerul şi răcoarea dimineţii a scânteiat în primele raze ale soarelui; florile împrospătate mai cred în lumină şi o sorb nesăţios.

  O pasăre cântă frumuseţi de pietre scumpe ascunse în pieptul ei delicat şi măestru. Peste toate, adierea vântului cu miros de frunze şi toamnă trezeşte un fior necunoscut.

  Septembrie, vreme de cântec şi rod; o privire în urmă şi izvoarele tristeţii se deschid. Ce va fi mâine? Ce zare se va deschide? Nu ştia nimeni. Chipuri palide vin şi se duc: se dospesc durerile şi se revarsă apele sufletului.

  Unde e limanul? Unde e odihna?

(Ernest Bernea, Schei-Brăila, 1954)

cam atât


îmbătrânim.

vis


   Tocmai am visat că Dumnezeu certa toţi scriitorii şi poeţii spunând: “Vouă vă mai arde de scris acum când Mozart scrie note?! Nu vă e destul?”. Şi parcă totul era de fapt o poezie a lui Sorescu pe care acesta mi-o recita numai mie. Şi mai erau nişte versuri frumoase pe care nu mi le mai amintesc… Ce-o fi însemnând?

Update:

încă nu am reuşit să găsesc o legătură între Mozart şi Marin Sorescu în afară de cele două M-uri.

În seara când…


În seara când ne-om întâlni –

Căci va veni şi seara-aceea –

În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint

Şi-ţi voi citi

Capitole din epopeea

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Şi Corint…

Şi-n seara când ne-om întâlni

Te-oi întreba,

Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:

– Voieşti sau nu să fii a mea?

.

În seara când ne vom iubi –

Căci va veni şi seara-aceea –

În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă

Ne vom închide-apoi în casă

Şi vom zvârli în stradă cheia…

Şi-n seara când ne vom iubi

Te-oi întreba,

Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:

– Voieşti să nu mai fii a mea?…

.

Şi-n seara când ne-om despărţi –

Căci va veni şi seara-aceea –

Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,

Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa

În cartea roză-a epopeii

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Şi Corint…

Şi-n seara când ne-om despărţi

Te voi ruga,

Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit ‘naintea ta:

– Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!…

(Romanţă fără muzică – Ion Minulescu)

Moartea pasagerului


Octombre-a zugrăvit pe cer,

Cu nori de-argint, de plumb şi de oţel,

Tavanul unei cameri de hotel

În care s-a-mpuşcat un pasager…

Miroase-a igrasie…

Din tavan,

.

Bucăţi de tencuială-ncep să cadă

Octombre-şi vărsa ploaia rece-n stradă

Şi pasageru-şi spală rana în lighean…

În vîrful unui plop, o cioară,

Sau poate pălăria neagră din cuier

A pasagerului ce-a vrut să moară,

Întreabă vîntul :

— Cât mai e până la cer?…

Şi, după câteva minute de tăcere,

Porneşte-n zbor, din plopul desfrunzit,

Spre cimitirul din apropiere…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Probabil pasagerul a murit!…

(Ion Minulescu)

Omara Portundo


pentru tine. pentru plecari si atat.

rozul şi cărţile


Dedicată lui S. pentru zile mai roz.  


Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed