lentilă şi soare


        Soarele încălzea trupul gol şi orice adiere rece transforma suprafaţa fină într-o piele albă de cactus pregătită să înţepe ochii pofticioşi. Pe ciment se desenau formele firelor de telegraf amestecate cu praful albicios vechi de-o săptămână. Albastrul casei era jupuit din loc în loc şi tencuiala căzută dezbrăca peretele asemănându-l cu harta unui ocean plin de insuliţe şi golfuri. În aer plutea un miros dulce de detergent amestecat şi aburi salivanţi de plăcintă cu branză şi stafide. Cerul de un albastru întâlnit numai în desenele copiilor dintr-a patra pe care doamna învăţătoare le laudă oricât de nereuşite ar fi, devine neinteresant fără nici un nor. Ca şi cum perfecţiunea ar obosi-o dintr-o dată, privirea-i cade iar asupra cimentului murdar. Suprafaţa seamănă cu o planetă lovită de mini-asteroizi şi roasă de şoareci înfometaţi (şi planetari, logic!). În locurile neatinse de soare se iveşte semnul vieţii pe pământ, acel verde mlăştinos al umezelii.

         Cartea din mână a secat parcă sub căldura soarelui prea fierbinte pentru un început de toamnă, iar palma timidă a vântului se joacă ostentativ cu prima filă albă pătată de o mică dedicaţie şi transformă braţul subţire într-un cactus leneş ce moţăie pe piciorul drept.

        Strănutu-i „ca de pisică”, cum i se spune, sparge uşor liniştea, ca o fisură în coaja unui ou prea fiert. Şi îi vine în minte dintr-o dată un cuvânt. Carapace. Da, ştie, întotdeauna i-au plăcut broscuţele ţestoase şi a dorit de mică să aibă una. Dar niciodată nu şi-a imaginat că ea însăşi poate fi una. Că lumea asta pe care o vede este de fapt o carapace. Că săpăm mereu să ajungem la un interior şi interiorul acesta devine chiar scopul nostru în viaţă. 

Anunțuri

0 Responses to “lentilă şi soare”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: