deruta lui Brumaru


        Îmi permit (sau nu, dar asta nu mai contează) să vă împărtăşesc o însemnare de-a lui Emil Brumaru pe care o puteţi găsi şi singuri aici:

       “Port de foarte mulţi ani, la gît, o cruciuliţă de lemn, cu un Crist din material ieftin, ceva galben, răstignit pe ea. Mi-a fost dăruită de o femeie plecată în Israel. E din Ierusalim. Am pierdut-o de multe ori, am regăsit-o ca prin minune, prin baie, prin pat, printre ziarele de pe podea. Dar la un moment dat Cristul s-a deslipit! Nu l-am mai găsit! Acum, cam de alaltăieri, mi-a dispărut iar cruciuliţa de lemn. De data asta am fost derutat. Aseară, nervos (netul a căzut de ieri după masă şi a fost remediat de abia acum vreo oră), mi-am smuls şi sfoara de piele… Şi iată că mi-am regăsit, pentru a nu ştiu cîta oară, făcînd ordine prin ziare, cruciuliţa cu Cristul dezertat! Imediat mi-am pus-o, pe aceeaşi sforicică, la gît… Lucrurile par să reintre în normal…”.

         Încheierea mi se pare atât de liniştitoare…

Anunțuri

2 Responses to “deruta lui Brumaru”


  1. 1 Ilie Catrinoiu Octombrie 6, 2007 la 7:52 pm

    Omul isi duce crucea. Mereu trebuie cautata crucea. Mereu se pierde si daca nu se gaseste tot mereu, e de rau…….

    THE END

  2. 2 trestie Octombrie 6, 2007 la 11:08 pm

    si cat de minunate sunt regasirile… crucii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: