În seara când…


În seara când ne-om întâlni –

Căci va veni şi seara-aceea –

În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint

Şi-ţi voi citi

Capitole din epopeea

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Şi Corint…

Şi-n seara când ne-om întâlni

Te-oi întreba,

Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:

– Voieşti sau nu să fii a mea?

.

În seara când ne vom iubi –

Căci va veni şi seara-aceea –

În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă

Ne vom închide-apoi în casă

Şi vom zvârli în stradă cheia…

Şi-n seara când ne vom iubi

Te-oi întreba,

Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:

– Voieşti să nu mai fii a mea?…

.

Şi-n seara când ne-om despărţi –

Căci va veni şi seara-aceea –

Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,

Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa

În cartea roză-a epopeii

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Şi Corint…

Şi-n seara când ne-om despărţi

Te voi ruga,

Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit ‘naintea ta:

– Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!…

(Romanţă fără muzică – Ion Minulescu)

Anunțuri

3 Responses to “În seara când…”


  1. 1 Aky Octombrie 28, 2007 la 3:19 pm

    Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie, Cu ziua ce se duce Şi noaptea ce-o să vie, În casa mea fii binevenită..

    Parca mi-ai citit dorul (perpetuu) de Minulescu. Am si eu ceva in buzunarul de la piept. Stii bijuteria, dar e asa frumoasa in cat poate vrei sa o vezi din nou.

    „Drum crucial”

    Pe scara sufletului meu
    M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu –
    Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
    Iar El urca surâzător spre ea!…

    Şi ne-am oprit la jumătatea scării
    Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
    Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei –
    Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

    Pe scara sufletului meu
    M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu –
    El cobora solemn din conştiinţa mea,
    Iar Eu urcam surâzător spre ea!…

  2. 2 Silent enigma Decembrie 1, 2007 la 1:21 am

    Simteam nevoia sa las comment doar pentru ca am vazut una dintre poeziile preferate.Si mereu am impresia ca ma leaga un fir de lumina, firav ce’i drept, de cei ce’l citesc, il plac, il simt…si’l traiesc pe Minulescu…

  3. 3 trestie Decembrie 1, 2007 la 10:49 am

    Sper sa simti acea nevoie mai des si sa gasesti atat de multe fire de lumina cat sa formezi cu ele un soare…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: