pentru cineva


  Sărind ca un pui de cangur ţop-ţop am descoperit un blog mai puţin cunoscut (sau nu), dar care e fain tare. Vă recomand din suflet ultimul post.

  Şi ca să vă stârnesc curiozitatea, aici e o mostră. Mie-mi pare că dacă un Moromete ar fi scris, el ar fi scris aşa:

Neamurile venite din Italia se strang in jurul mamei si o compatimesc. Mama e o femeie indreptatita sa spuna ca viata e o mare mizerie, dar nu a spus-o niciodata. Eu sunt in balcon, stau si privesc mestecenii din fata scolii, insa discutia ajunge pana la mine: “Ai slabit, te consumi aicea singura. De ce nu vii in Italia, la noi sau la Catalin?”. Urmeaza o clipa de tacere, dupa care raspunsul hotarat. “Nu vin. As fi venit, da’ nu pot. Mihai ce face daca plec? El n-are pe nimeni aici. Unde mai trage cand vine acasa?”.

Mamaie a facut pomana de noua ani si a trebuit sa merg si eu. A chemat aproape toti vecinii. Ca intotdeauna s-au lasat asteptati, de teama sa nu ajunga primii. Cate o femeie mai descurcareata isi trimitea copilul sa se uite din poarta daca a mai venit careva. Pana la urma, tanti Geta a spart gheata, cautand s-o dreaga intr-un fel: “Na, ca am venit prima. Parca n-as mai avea ce manca acasa”. Dupa ce s-a adunat toata lumea, nea Octav a zis rugaciunea “Tatal nostru”, asa cum e obiceiul. De fapt, cel solicitat fusese nea Neculai, dar s-a facut de ras, recunoscand cu sinceritate: “Nu-l stiu, dom’le” si declansand chicotelile babelor din capatul celalalt al mesei: “Mai mare rasu, om batran sa nu stii Tatal nostru”. La urma au mai ramas tanti Ioana si cu fiu-su, Gheorghita, un flacau de vreo treizeci si ceva de ani pripasit pe langa casa parinteasca dupa o casnicie esuata. “Mananca Gheorghita, mananca si bea linistit, ca nu te grabeste nimeni. Si-asa am avut mai multe femei si nu prea e bine, ca mortu a fost om, nu femeie”. Gheorghita mai ridica un pahar si rosteste cu glas tare: “Dumnezeu sa-l ierte. Ce om a fost, si cate n-am facut amandoi!”. Mamaie incepe sa planga, iar Gheorghita se uita la mine cu ochii lui bulbucati si inconjurati de riduri. “La botez la tine am umblat cu sticla de gat. I-am zis lu tactu: Florine, mie nu-mi ajunge bautura. Si el a luat o funie si mi-a legat o sticla de gat, ca sa-mi ajunga. Ce om era!”. Mamaie si tanti Ioana discuta despre vrute si nevrute si ajung la chinurile pe care le trag pe urma “parlitului de reumatism”. Gheorghita se baga in discutie, simtind nevoia sa revina in centrul atentiei: “Cica o baba ar fi facut bataturi de coaie la cur. Si alea e mai ale dracu ca reomatismu”. Cele doua femei rad pana le dau lacrimile. Dupa ce se mai potolesc, tanti Ioana il dojeneste pe fiu-su, care ranjeste cu dintii lui urati si galbeni: “Fugi boalii, Gheorghita!”.

continuarea

  Şi să nu uit. La Mulţi Ani, Mihai! Pentru tine, ceva sorescian:

~

Cand stai in tren si pleaca trenul vecin,

De ce ai impresia ca ai plecat

Tu?

.

Primavara si toamna

Te tot uiti pe cer, pierdut in ganduri,

Stoluri de pasari vin,

Stoluri de pasari pleaca,

De ce ai impresia ca mergi tu?

.

Toata viata m-am uitat pe fereastra,

Pironit intr-un colt

De autobuz, de tren, de vapor

Hurducat de caruta

M-am uitat cum fug de mine copacii,

Oameni, orase, continente

De ce sunt coplesit de atatea emotii,

De ce am impresia

Ca am cunoscut lumea?

(Pleacă trenul)

Anunțuri

6 Responses to “pentru cineva”


  1. 1 norisor Noiembrie 8, 2007 la 3:22 pm

    ce frumos si simplu. sau poate de aia frumos, ca e simplu! ii urez si eu la multi ani!!! pe pagina ta, ca mi-e cam rusine sa scriu pe o pagina necunoscuta. si, in dar: http://www.youtube.com/watch?v=eA_wB-Ik7nQ

  2. 2 mihai Noiembrie 8, 2007 la 10:02 pm

    Multumesc pt poezie. Nu o spun doar asa din politete, dar e una din poeziile mele preferate. Cat despre comparatia cu Moromete, nu putea sa-mi faca cineva un compliment mai frumos.

  3. 3 Aky Noiembrie 9, 2007 la 1:28 am

    Sa traiesti si sa-n floresti!

    Ce ma nierveaza pe mine e ca ne amintim de unii dintre noi si ii blagoslovim cu urari de carton si cadouri in pripa odar de ziua sfintilor respectivi. Un „La multi ani, sa ne traiesti, sa fii bine”, chiar si cate un mic dar, in alte zile ale anului catre Mihai, Gabi, Elenele, Constantinii, Mariile dragi noua.. ar strica?

  4. 4 Elena Noiembrie 21, 2007 la 7:26 pm

    Nu stii sau poate stii dar eu n-as vrea sa stii cat de greu e sa te doara sufletul.Si el nu doare numai din dragoste asa cum se crede adesea…

  5. 5 mihai Decembrie 10, 2007 la 8:25 pm

    Eu as vrea ca toti oamenii sa stie cat de greu e sa te doara sufletul pt ca sufletul te doare atunci cand esti OM. Si de cele mai putine ori doare cu din dragoste…

  6. 6 Enity Mai 17, 2008 la 5:10 pm

    De cele mai putine ori doare din dragoste….dragostea se presupune a fi fericire…de ce confuzia asta?Nu regret nimic din ce am iubit,regret doar ca nu am reusit sa scriu ce simt,sau sa dau si altora ce simt…A fi OM e un lucru relativ zic eu,pt ca sentimentele ne diferentiaza si cei care simt intens ajung sa nu se mai simta oameni…ce ironie..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed

%d blogeri au apreciat asta: