Archive Page 2

voi aştepta mereu noaptea şi fulgii în decembrie…


din categoria faptelor scurte


Am un maestru. Şi maestrul are o margaretă. Aşa că eu îi am pe amândoi.

Dave Brubeck – Take Five


Cântec trist


Simt cum mi se topeşte sufletul şi curge în picături calde. Picături mari se lipesc si pe geam.

O femee cu ochii de umbre se apropie de fereastră. Pe cerul şters de norii cenuşii, se luptă încă să răzbată o rază de lumină. O pană de vânt mai despică o dată aerul, scutură pentru o clipă plopii de pe alee înfrunzind galben pămîntul.

S-a aşternut o linişte adâncă; doar ploaia se mai aude cum plânge în uluce.

(Ernest Bernea – Bucureşti, 1950)

Ceva s-a schimbat


  „E o zi caldă de toamnă, o zi cu lumină de aramă şi cântece de păsări rătăcite. Cerul e albastru şi aerul curat, dar ceva s-a schimbat, ceva ca o cădere în adânc.

  În zorii zilei, o ploae a spălat frunzele şi aerul şi răcoarea dimineţii a scânteiat în primele raze ale soarelui; florile împrospătate mai cred în lumină şi o sorb nesăţios.

  O pasăre cântă frumuseţi de pietre scumpe ascunse în pieptul ei delicat şi măestru. Peste toate, adierea vântului cu miros de frunze şi toamnă trezeşte un fior necunoscut.

  Septembrie, vreme de cântec şi rod; o privire în urmă şi izvoarele tristeţii se deschid. Ce va fi mâine? Ce zare se va deschide? Nu ştia nimeni. Chipuri palide vin şi se duc: se dospesc durerile şi se revarsă apele sufletului.

  Unde e limanul? Unde e odihna?

(Ernest Bernea, Schei-Brăila, 1954)

cam atât


îmbătrânim.

vis


   Tocmai am visat că Dumnezeu certa toţi scriitorii şi poeţii spunând: “Vouă vă mai arde de scris acum când Mozart scrie note?! Nu vă e destul?”. Şi parcă totul era de fapt o poezie a lui Sorescu pe care acesta mi-o recita numai mie. Şi mai erau nişte versuri frumoase pe care nu mi le mai amintesc… Ce-o fi însemnând?

Update:

încă nu am reuşit să găsesc o legătură între Mozart şi Marin Sorescu în afară de cele două M-uri.


Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.

(Eugen Ionescu)

Un gând de ieri, de azi

O carte, odata scrisa,/ Nu produce imunitate la scris./ Te vei imbolnavi de microbul/ Cartii urmatoare./ Si tot asa.../ Ca o vesnica stare de gripa,/ Cu un milion de radacini/ De microbi/ (Marin Sorescu)

Contact

trestie_trestie [at] yahoo [dot] com

Abonare RSS

Subscribe to RSS Feed