„- Acum pot sa spun tot! declara cel gata de plecare. Nu ca as vrea sa ma dezvinovatesc, dar as dori un lucru: ca macar tu sa ma intelegi, asa cum ma inteleg eu pe mine si nu cum vede vulgul aceasta chestiune! Zici ca sunt vinovat fata de ea, si se intoarce spre tanarul care il priveste cu ochi blanzi.
– Da, esti vinovat, raspunde cel maruntel si urat, si privirea lui pare mai blanda si mai obosita.
– Stiu de ce spui asta, continua calatorul. Dupa parerea ta, a fi iubit e o fericire la fel de mare ca si a iubi si, o data ce ai avut parte de asta, ti-e destul pentru toata viata!
– Da, destul, dragul meu! Mai mult chiar decat destul! confirma cel maruntel si urat, clipind des.
– Dar de ce sa nu iubim si noi? Zice ingandurat calatorul, uitandu-se compatimitor parca la prietenul sau. De ce sa nu iubim? Ei, dar daca nu te indeamna inima… Nu, a fi iubit e o nenorocire! E o nenorocire, cand te simti vinovat ca nu rasplatesti dragostea prin dragoste, ca nu poti iubi… Ah, Doamne! exclama el dand din maini. Daca asta s-ar face mai cu cap!… Dar, vezi, lucrurile se petrec nu cum vrem noi, ci de la sine… S-ar crede ca am furat simtamantul asta. Si tu crezi asa, nu nega! Trebuie sa gandesti asa! Dar, crede-ma, dintre toate prostiile si pacatele pe care le-am comis in viata – si sunt destule – asta e singurul de care nu ma caiesc! Si n-am de ce! Nici inainte, nici dupa aceea, n-am mintit, nici pe ea, nici pe mine. Mi s-a parut ca, in sfarsit, iubesc si eu, dar pe urma am inteles ca ma amagesc fara voia mea, ca asta nu se cheama dragoste – si m-am oprit. Dar ea a mers inainte. E vina mea ca n-am mai putut continua? Ce era sa fac?
– Ei bine, acum s-a sfarsit! zise prietenul, aprinzandu-si o tigara pentru a-si alunga somnul. Un singur lucru trebuie sa-ti spun: tu n-ai iubit inca si nu stii ce-i dragostea. […]
– N-am iubit! Da, e adevarat, n-am iubit. dar simt in mine dorinta de a iubi, o dorinta nespus de puternica! Te intreb insa, exista oare o asemenea dragoste? De fiecare data, iti dai seama ca nu-i ceea ce ar trebui sa fie! Ei, dar ce sa mai vorbim! Mi-am stricat viata, da, mi-am stricat-o! Acum s-a sfarsit! Ai dreptate! Si simt ca incep o viata noua!
– Pe care ai sa ti-o strici iarasi, (…)
– Sunt si trist si bucuros ca plec, continua el. De ce trist, nu stiu.”
(Cazacii si alte povestiri – Lev Tolstoi)
aleea cu gânduri (fostă şosea) 
„Sa vorbesti de iubire, sa gandesti iubirea fiind indragostit pana peste cap, inseamna sa-ti pui pe crestet coroana de salcam si sa astepti in taina linistea cu care spinii iti caligrafiaza pe frunte semnul adevaratei cunoasteri”
(Mircea Albulescu – )
De ce?.. De gandit..
(M. Albulescu – Bazar sentimental)
multumesc… sa stii ca nu scapi. cartea e deja in mainile mele :)