Ce bine ne-am înţelege dacă n-ar fi cuvintele. Ar trebui să vorbim de-a curmezişul.
(Eugen Ionescu)
Un gând de ieri, de azi
O carte, odata scrisa,/
Nu produce imunitate la scris./
Te vei imbolnavi de microbul/
Cartii urmatoare./
Si tot asa.../
Ca o vesnica stare de gripa,/
Cu un milion de radacini/
De microbi/
(Marin Sorescu)
Ce zici tu şi ce zic eu
- rating of dedicated servers la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- Coaching Program la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- frozen marshmallows la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- artego capelli la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- asian lesbians movies la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- Suggested Resource site la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- click through the next webpage la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- best workout dvds la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- birkin bag amazon la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
- click through the next website page la Wislawa Szymborska nu ştie ce-i poezia. Oare?
Cuiburi
- anunţuri (2)
- artă (2)
- ce mai fac (15)
- cele ce mai văd (13)
- de prin gurile lumii (3)
- dece-uri şi d-aia (19)
- depozitul (54)
- ghemul (1)
- imagini mişcătoare (15)
- impresii/fragmente literare (55)
- literaturaaiurea (10)
- lumini în necunosut (9)
- lupa mea zilnică (7)
- minulesciene (2)
- muzica de duminică (categorie programată) (12)
- norişori (14)
- rumegături (1)
- salcâmul lui Johannes (4)
- scurtele (1)
- soresciene (1)
- sunete (12)
- trei degete (3)
- un punct ca oricare altul (1)
- unghiile de ciocolată (67)
Blogarithm
Fotografie
Gândurile altora
Sait-uri de vizitat
Arhive
Contact
trestie_trestie [at] yahoo [dot] com
Abonare RSS
aleea cu gânduri (fostă şosea) 
trestie, parca peste bancuta solitara din pictura colorata a lui afremov a navalit o iarna ireala si alb-negru. Tanjesc dupa fulgii astia ca dupa o lectura „in casa bunicilor” la tara, la gura sobei, printre bunici adevarati si pisici calde.
in trosnituri de lemne si miros de gutui si mere…
vreau zapada curajoasa care sa intre pe usa ce se deschide in graba, vreau un viscol suparat care sa ne rascoleasca sufletele si zapada de sub picioare, vreau maini inghetate si rosii de prea mult joc in zapada…
bunici nu am voie sa-mi doresc, dar compenseaza un pic pisica mea calda si torcatoare.
simtiti si voi mirosul zapezii neninsa de atatia ani?
Well, people, asa va trebuie daca traiti in Bahamas. Eu unul traiesc in Romania si n-a trecut an sa nu fac om de zapada cu morcov in nas, sa nu injur de toti dracii ca am de dat patru tone de omat din fata curtii, ca sa pot intra cu masina si sa nu ma fugaresc cu javra mea prin gradina de ajungem amandoi in cinci minute ca doua aratari, rude cu Yeti.
pragmatism adorabil.
… zise ea pe nas, cu un ton de „ete-l si pe peizanul asta!”
Mi-e dor de iubire. De iubirea sclipitoare de iarna, cand de atata frig (unde e frigul de alta data?..s-a mutat din afara – inlauntru,) te strangi cu chipul alb-rosu langa pesoana iubita, ii freci mainile intr-ale tale hranindu-le cu caldura ta (facandu-i de fapt si o invizibila transfuzie de suflet), si dintr-o privire o invalui in lumina. Iar zapada din jur reflecta lumina, si ochii sclipesc. Mi-e dor de dardaitul omului iubit, unul din putinele lucruri pe care le poti rezolva atat de simplu – cu o imbratisare trup si suflet. Si daca iti vine sa plangi de frig, de dor, de inghet pe piele sau supt ea, atunci zambesti mai dihai si iti amintesti ca iubirea, iarna, are culori sclipitoare si tacute. Si ca se concentreaza in ochi si in maini.
Lasa-ma sa fiu si la tine de un pragmatism (adorabil), Aky: ce vrei sa spui, lucru cu care sunt perfect de acord (dar nu trebuia sa ma obligi sa-mi fac injectia cu insulina) – este ca toamna si mai ales iarna, oamenii si in special fetele (circulatia e de vina :D ) au nevoie de mai multa caldura – care poate proveni din diverse surse: foc, calorifer, vodca, adrenalina. Ocupatia favorita a baietilor, in acest context, este sa furnizeze vodca si mai ales adrenalina. Daca freci mainile persoanei iubite, parole d’honeur! nu de la lucrul mecanic se incalzeste :D
si uite-asa pragmaticul se transforma in stricator de atmosfere nostalgice.
tananananana…
– THE END –
„crash boom bang” mai degraba :D – la urma urmei tocmai am spart *inca* un butoi de nostalgie!
bine, trestie, pe mine m-ai facut sa iert iarna asta. da doar pe asta.
Utsukushii Yume, ba sa ierti toate iernile pe care ti le-o harazi Marele Prieten. Iaca, spre exemplu: toamna asta ar fi putut fi una din cele mai triste, seci si amare din viata akyeana de pana acum, are destule motive sa fie asa. Si totusi – cred ca este una din cele mai faine si constiente.
asadar, sa iertam…
Of, mey, Kannouteki Yume… De ce mey, sa o ierti? Cearta-te cu ea. Fa focul in camin, asa in ciuda ei! Urca-te la cota 1400 si porneste la vale pe schiuri, taind zapada, cu 100km/h. Sa simta iarna cine e sefu’! Sa se inverzeasca de invidie cand te saruti cu fata/baiatul tau pe frig, de va incalziti amandoi si nu mai stiti de viscol si de Februarie. Sa se inverzeasca asa de tare, de sa se faca Martie ;).
sa fiu sefa iernii! deroude, imi place ideea asta.
da o las pe trestie mai intai sa netezeasca partia.
Craiasa Zapezii :)
(nu-i dai doua peste ceafa lui Deroude, ca se cam obrazniceste cu matale, Visatoareo?)
sa speram ca nu o sa ajungem la cefe, da?
cum am putea face asa ceva aici, trestie!
aky ma indemni gresit. nu mi s-a parut nimic obraznic.
dimpotriva, ii trimit niste fulgi de nea in dar, ca mi-a placut ideea lui sa stii. :)
off topic – aky, esti dator cu niste povesti, vezi ca eu tin minte.
nu, nu, are dreptate – am fost putin obraznicatura: japonezii stiu de ce ;)
Dar mersi pentru fulgii de nea. Si eu si javra mea, pe care il cheama Noroc si care s-a nascut practic in zapada.
bine. imi pare rau atunci, nu trec peste asta fara o poveste si de la tine despre Noroc. :) trestie, permiti?
imi plac povestile… :)
Bine, voi reveni cu povesti atunci. Iar Deroude – bravos ca ai recunoscut. Nu ca Yume n-ar fi suspecta sa fie o donshoara „sexy”, cum ai zis matale, da e mai bine sa fim cavaleri.
Despre javra mea … http://deroude.wordpress.com/2007/11/07/noroc/
frumoasa tare povestea lui Noroc, si spusa bine bine. :)
Daca ii mai zici lui Noroc „javra”, oricum o arata acesta sau orisice comportament salbatec o fi avand.. ne suparam.
Ai meh, k-i spuneam afectuos „javra”. Oricum, raspunde la numele asta. Presupun ca raspunde si la „da-te jos, magarule”, „ajutor!”, „psihopatul lu’ tata”, „sezi bland, animal paros”. Adica lucrurile pe care le aude cel mai des.
psihopatul lu’ tata?? :)) pai na, asa tata, asa fiu… :)
desigur, am glumit mai sus :)
i’m not suffering from insanity. i’m enjoying every second of it. :D
FRUMOASE pagini… Desi multe scrieri au un aer iremediabil de tristete…